Uncle Sam did it again

Americanii au comis-o din nou: un functionar al Ambasadei americane iar a condus beat, iar a accidentat o persoana (din fericire de data asta fara morti, spre deosebire de cazul Teo Peter). Si, din nou ,morisca de aparare institutionala a functionat din nou, peste capetele bashtinoshilor: au venit imediat masini de la ambasada, au facut tzarc protector in jurul culpabilului, acesta a refuzat testul alcoolmetric si prelevarea de sange, si-a pus palma in fundu Jeepului sau ce-o fi condus si s-a carat in fortareatza ambasadei.

Cum ar veni: stapan pe tarlaua lu tac-su.

Stiu: vorbim de imunitate diplomatica. Tipul e reprezentant al serviciilor secrete americane, se ocupa cu fraudele fiscale si cibernetice. Astia "sufera" de tratament privilegiat peste tot, ca, deh, unele lucruri se intampla altfel. Si alti reprezentanti diplomatici / ai serviciilor secrete din alte tari (Iran, Noua Zeelanda, Franta, Islanda - you name it) se bucura de acelasi scut protector. Sunt niste uzante care se respecta. Remember, presedintele Iranului, marele dujman actual al Americii, cand s-a dus lunile trecute sa tina discurs la sediul Natiunilor Unite, in New York, nimeni din politia / serviciiili secrete americane nu s-a dus sa-i zdrangane catusele pe la nas.

Si totusi...

Parca alti diplomati din alte tari nu o comit cu o asemenea frecventa si nu genereaza astfel de conflicte, datatoare de viermisori anti-tara respectiva. It reeks of arrogance and feudal privileges. In Italia un pilot a dat cu avionu peste cablul unei telecabine si au murit oameni. In Japonia nu stiu ce soldati americani au violat prin futere nu stiu ce femei japoneze. Alt scandal, alta marlaneala.

Stiu: America a avut rolul hotarator sa ne scoata din rahatul de influentza sovietica (ma rog: dupa 50 de ani. Asta e alta poveste, catzi bunici de-ai nostri au stat cu gaturile intinse dupa avioane... :( ).

Stiu, America exporta democratie si valori. America e un flagship al libertatzii si pursuitului de happineseala.

Insa butea de varza nu are nevoie decat de o mana de rahat sa se acreasca. Micile gesturi genereaza marile resentimente. Si lumea pe urma uita de beneficiile pe care asocierea cu America ni le aduce, uita de faptul ca investitiile si prosperitatea merg mana in mana cu bazele americane de la Constanta (le-or fi instalat?), uita ca mult bine usor compenseaza putin rau.

Pentru ca putinul rau e highly visible, courtesy of histerical media (ca sa nu mai spunem ca o parte din ea mai are si ea niste agende ascunse, cu legaturi in conturile bancare garnisite de Kremlin; asa, de sufletul Razboiului Rece), in timp ce multul bine e ascuns in textura lucrurilor de zi cu zi: containerele din port de la Constanta, fluxurile de bani prin sarmele electronice ale bancilor, calatoriile in Malta si Bulgaria si Spania, banalele (acum) banane din Columbia. Toate astea, gratie si geopoliticii. Adica si Americii...

Si totusi... O bute de varza, o mana de rahat. Dureroasa paradigma de interpretare a realitatii.

Alo, dom contzopist junior de la ambasada care baleiezi presa romana ca sa-ti faci raportul zilnic de analiza de continut, de Early Warning, de atmosfera, scrie acolo: e un pic nashpa. Cam nashpa. Din ce in ce mai nashpa.

Turambar
Un bursier in America, once... :(

========
Nu mai pun linkuri catre articolele de stiri. Sunt destule, jut google them.

Uite, in schimb, un articol de Marius Nitu: America, 999 la mie imunitate în sânge. Despre cum e sa fii american in Romania si georgian in America. Dreptate sa fie, dar nu pentru catzei.