Tu cît de departe ești, o strǎlucitorule, de ea?

[...] Români, opriți-vǎ din treabǎ! Ciuliți urechile! Friends, Romans, citizens, lend me your ears: I have come not to preach you sociology, but to praise Monica Tatoiu.

Ups. Am zis-o. Am comis-o. Monica Tatoiu. Dumnezeule! Ce m-a apucat? Cum de mǎ împușc în asemenea hal în picior în fața domniilor voastre? De la Michael Jackson încoace nu a mai existat personaj atît de ubicuu și de detestat de intelighenția pǎșunilor noastre carpato-danubiano-pontice. Și acum, cǎ bietul Mișel a murit prin deces, ne-a rǎmas doar Monica Tatoiu pe cap. Iar eu taman de dînsa m-apuc sǎ vǎ vorbesc, dupǎ ce deja v-am enervat cu prea multǎ matematicǎ și metodologie și teorie ruptǎ de realitae.

Ce-i de fǎcut, tovarǎși? ar întreba înțeleptul conducǎtor înainte sǎ dea drumul la haita de tancuri din dotare, sǎ disciplineze subiecții studiului sociologic.

Pǎi ce-i de fǎcut? Pǎi simplu. Pǎi dacǎ tot e dînsa mai ubicuǎ decît Budha în ploaie, cu cele 10 mii de umbreluțe ale sale pe care politicos le folosea pe toate în același timp, pǎi mǎcar s-o punem la treabǎ, sǎ fie și ea utilǎ societǎții cu ceva, cǎ momentan prea e detrimentalǎ, prea ne scoate din sǎrite cu prezența ei la toate televiziunile, pe toate canalele, de ne crește colesterolul și ne ia de inimǎ și de cap și facem preinfarct și apoplexie și icter negru și uite așa mǎrim presiunea asupra cheltuielilor în sistemul public de sǎnǎtate. Și evident cǎ Monica Tatoiu e de vinǎ și pentru dezechilibrul bugetului de sǎnǎtate din România.

În mod paradoxal, o putem pune pe Monica Tatoiu la treabǎ sǎ obținem o mǎsurǎ cantitativǎ a apropierii oamenilor de vîrful ipocriziei spațiului public, al politicii, al formatorilor de opinie, al mass media, al mestecatului rumeguș și fǎțǎrniciei și bicisniciei și jenibilitǎții. Sǎ-i spunem, ca în matematicǎ, spațiul jenibilitǎții “de mǎsurǎ Tatoiu”, la fel cum existǎ spații matematice “de mǎsurǎ Lebesgue”, “de mǎsurǎ Kolmogorov” sau “de mǎsurǎ Riemann”.

Aceastǎ mǎsurǎ va fi una inversǎ: cu cît prezinți o valoare mai micǎ, cu atît ești mai neprihǎnit, mai puriu, mai curat, naiv, virgin și mai apt pentru o viațǎ autenticǎ, simplǎ, curatǎ, luminoasǎ, într-adevǎr anonimǎ dar cu siguranțǎ binecuvîntatǎ, neîntinatǎ de bicisnicia spațiului mediatic din RIR (Republica Istericǎ România).

Dimpotrivǎ, cu cît prezinți o valoare mai mare, cu atît ești mai [...]

Spunînd acestea, Turambar își coborî sfios pleoapele și vǎ invitǎ
sǎ citiți continuarea pe Curs de Guvernare




.