[...] Atunci, instinctiv, am făcut un gest pe care de’abia mai tîrziu, în apropierea școlii Martei, l’am conștientizat cu adevărat: am desfăcut mecanic eticheta, am separat’o de pamblica tricoloră, i’am dat sticla Martei să o svîrle în tomberonul ecologic, am aruncat și eticheta într’un coș din apropiere, dar bucățica de cîrpă roș-galben-albastră nu am dat’o și pe ea la coș, cum mi’ar fi venit mai la îndemînă, ci am făcut’o sul pe deget și am băgat’o în buzunar.
Uite’o. O am aici pe masă, chiar acum, cînd tastez. 10 cm, ieftină, din plastic, cu capetele sdrențuite. Și îmi dau seama că gestul a fost din aceeași clasă de semnificație precum interdicția simbolică de a arunca pîinea la gunoi, “că’i păcat, maică”, precum interdicția de a arunca busuiocul de la icoană, chiar dacă e prăfuit și uscat și sfărîmicios, precum interdicția de a spăla rufe în zilele cu cruce roșie ori de a da din farfuria ta mîncare la cîine.
Toate astea cel puțin acolo la noi, în Telega copilăriei mele, printre bunice dintr’o altă lume, cu vacă, gard de lemn, descîntece și unt făcut în casă, o Muntenie rurală în care modernitatea se tot chinuie de 100 de ani să găsească breșe (stați liniștiți: le’a găsit; cred că noi am fost generația care a fost martorul unui apus de fel de’a fi).
"De ce nu e voie? E păcat, maică."
Vorbim de lucrurile la care ții. Vorbim de păcat. Vorbim de constructe simbolice. Vorbim de investire emoțională. Vorbim de ritualuri. Vorbim de tradiție.
Vorbim de simboluri.
Pădurea de simboluri, cum spunea Turner. Thick description, cum spunea Geertz cînd povestea cît de multe lucruri poți scoate dintr’un [...]
Mai multe aici, Despre panglici, simboluri și viață
Enjoy! :)
Doctrina extremistă/neolegionară, pe scurt
Acum 3 ore
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu