luni, 28 noiembrie 2011

[...] cel mai mare risc la adresa securităţii Europei central-estice îl constituie [...]

În prezent, constrângerea externă la balanţa de putere dintre marile puteri vecine ale Europei central-estice este reprezentată de Statele Unite ale Americii şi de relaţia sa specială cu Marea Britanie. SUA şi Marea Britanie au preluat rolul deţinut în perioada interbelică de Franţa şi Marea Britanie, ca urmare a constituirii alianţei franco-germane care stă la baza Uniunii Europene şi care a aliniat interesele celor doi antagonişti de altădată în zona de vest a continentului.

Ca urmare, în relaţia dintre cuplul franco-german care domină agenda Uniunii Europene şi Rusia, „Noua Europă” se bazează pe sprijinul Statelor Unite pentru a-şi proteja interesele strategice.

Statele central-estice nu pot rezista singure vreunei înţelegeri dintre Germania (sprijinită de Franţa) şi Rusia care priveşte concesii privind umbrela de securitate a NATO în regiune în schimbul un preţ mai favorabil la gaz pentru consumatorii din Vest, aşa cum sugerau demersurile care au culminat cu trilaterala franco-germano-rusă de la Deauville din 2010, sau vreunor aranjamente diplomatice negociate de Germania şi Rusia cu asentimentul Franţei care consacră şi consolidează influenţa rusă în Ucraina sau în Republica Moldova şi aşa-numita Transnistrie.

Pentru a-şi apăra interesele de securitate acolo unde acestea nu sunt aliniate cu cele ale alianţei franco-germane, statele central-estice sunt nevoite să apeleze la o relaţie privilegiată cu Statele Unite.

În măsura în care statele central-estice sunt conştiente de importanţa relaţiei lor privilegiate cu Statele Unite şi de rolul SUA în contrabalansarea poziţiei franco-germane vizavi de Rusia, cel mai mare risc la adresa securităţii Europei central-estice îl constituie diminuarea interesului american pentru această parte a lumii.


Bogdan C. Enache - Condiţia geopolitică a Noii Europe (Civitas Politics, 26 nov 2011)