"- Mama! Mama! Dar dacǎ nu existǎ draci, atunci de ce existǎ cuvîntul “draci”?
Cuvîntul trebuie sǎ fie pentru ceva care existǎ, nu-i așa?"
Scumpa de Andra, la vîrsta la care toți sîntem într-un Macondo dulce, plin de ciocolatǎ
Bolojan, Radu Eremia și austeritatea
Acum 5 ore
4 comentarii:
Pruncuta are dreptate in mirarea-i.
E de invatat de la copii.Pentru ca ceva sa nu mai existe de tot trebuie ca in final si cuvantul ce-l desemneaza sa nu mai existe.
Nimic nu dipare de tot daca in urma sa inca mai ramane cuvantul ce-l desemneaza.
Cand vrei sa faci sa dispara ceva ce nu exista mai intai trebe sa faci tabula rasa printre insesi cuvintele.
Daca nu exista suflet, atunci de ce inca mai exista cuvantul suflet?Sa dispara.
NLP.
Sa inteleg ca pui sufletul pe acelasi palier existential cu balaurii, klingonienii, Dumnezeu, Muma Padurii si cu Yeti? :)
Gindirea asta NLP e veche, de pe vremea lui Stalin si a lui 1984 a lui Orwell.
˝Sa inteleg ca pui sufletul pe acelasi palier˝
Nu conteaza unde pun eu sufletul.Dar fiecaruia, pre limba lui.
Si-atunci, pre limba ta sociologica, in teorema lui Thomas:o situatie perceputa ca reala devine reala prin consecinte.
Omul, crezand ca are un suflet, se va comporta ca si cum ar avea unul.Comportandu-se ca si cum ar avea un suflet atunci va avea un suflet.Daca arata ca o raţa, macane si innoata ca o raţa atunci e o raţa.Ca tot iti plac chestiile magice, Omul de paie, Omul de tinichea si Leul mergeau la Vrajitorul din Oz ca sa ceara fiecare ceea ce credeau ca le lipsea.Unuia o inima, altuia o minte agera, altuia curajul.Se vadeste ca parcurgand drumul fiecare din ei isi manifesta in consecinte ceea ce cautau si ceea ce le lipsea in realitate (in realitatea din realitatea basmului, in visul din vis, vezi bine).Ca in realitatea aceea in mod sigur Omul de paie n-avea creier iar Omul de tinichea n-avea inima, desi consecintele faptelor ar fi indicat ca dimpotriva.
Ai scris deunazi despre colacii aia de sufletul mortilor.E de dorit ca ateii militanti sa-si creasca in asa fel copiii incat acestia, dupa ce parintii nu vor mai fi, sa nu se apuce sa le aprinda lumanari sau sa dea colaci de sufletul lor.Si in general sa faca tabula rasa, sa nu-si incarce memoria, sa nu isi faca iluzii ca parintii lor au avut vre-un suflet si ca la o adica ceva, undeva, a mai ramas din ei.
Adevarul este ca zilele trecute mi-a murit un caine batran, avea 16 ani.Dumnezeu mi-e martor ca mi-as fi dorit ca acel caine sa aiba un suflet, am tinut mult la el, de aia sunt un pic mai crancen de cateva zile.Ce sa-i faci, tipare culturale vechi.Exista culturi in care cainii sunt tot ce poate fi mai detestabil, musulmanii nu suporta cainii, au o frica si o scarba teribila (Mahomed avea o pisica, poate de acolo li se trage).
La romani, neam cu batrane traditii de pastori de oi, cainii sunt un pic simbiotici (Stapane , stapane, iti cheama si-un caine).Oameni si cani.Deh, atavisme pastoresti.
:) Esti suparat. Imi pare rau de moartea ciinelui tau. :(
Trimiteți un comentariu