sâmbătă, 26 noiembrie 2011

[...] într-o corespondențǎ regulatǎ între planul divin și planul uman [...]

“Pentru fiecare nou-nǎscut, poetul a avut grijǎ sǎ repete, în numele sǎu sau prin “glasul fǎrǎ trup”, cuvîntul care îi dezvǎluie esența, identicǎ cu cea a zeului-tatǎ: pentru Yudhisthira, fiu al lui Dharma și viitor rege, este dharma – deopotrivǎ codul, condițiile și manifestarea virtuților cardinale; pentru Bhima, fiu al lui Vayu, și pentru Arjuna, fiu al lui Indra, este bala, puterea fizicǎ; pentru gemenii Nakula și Sahadeva, fii ai gemenilor Asvini, este rupa, frumusețea.

Astfel se desfǎșoarǎ în fața noastrǎ, într-o corespondențǎ regulatǎ între planul divin și planul uman, între mitologie și epopee, tabloul celor trei niveluri conceptuale pe care India cea mai veche îl deținea de la trecutul ei indo-iranian, indo-european: nivelul suveranitǎții religioase (cǎci singur Yudhisthira este rege), cel al forței rǎzboinice și, definit inadecvat, ca întotdeauna, prin unul singur dintre numeroasele sale aspecte – aici prin frumusețe – complexul nivel al treilea. Ordinea în care se nasc eroii-fii și în care, mai întîi, fuseserǎ chemați zeii-tați, este conformǎ ordinii ierarhice a nivelurilor, iar la treapta a treia, fiii ca și tații sînt gemeni.”


Georges Dumézil, Mit și epopee, Ed. Științificǎ, București, 1993, pag. 39-40. Vol. 1, “Ideologia celor trei funcțiuni în epocile popoarelor indo-europene”.



Forțǎ. Înțelepciune. Frumusețe. Mda. Vechi, dom’le, vechi.





:)