Pînǎ zilele trecute, tot treceam dimineața, în drum spre grǎdinița Andrei, fata noastrǎ cea micǎ, pe lîngǎ o tufǎ de mǎceș crescutǎ în fața unuia din blocurile vecine. Primǎvara înflorea, iarna era plinǎ de vrǎbiuțe zgribulite. Deja ne învǎțasem cu prezența sa, fǎceam glume despre “sufrageria” și “bucǎtǎria” vrǎbiuțelor și le numǎram dimineața. Tufa crescuse rotundǎ, mare, sǎnǎtoasǎ, o bucurie pentru ochi.
Alaltǎieri ne-am trezit cǎ au ras-o, împreunǎ cu alte tufe dimprejur, pe care încet-încet le învǎțasem și pe acelea: o tufǎ de forsiția lîngǎ, mai încolo un gherghin, un pǎr sǎlbatic, un pui de paltin. Nu știu cine, fie locatarii blocului respectiv, fie lucrǎtorii de la spații verzi au intrat în ele și le-au ciumpǎgit oribil, tǎindu-le de la 15 cm deasupra solului. Nici nu le-au ras cum trebuie, nici nu le-au lǎsat. Doar le-au schilodit. Crengile le-au lǎsat la locul crimei. Vrǎbiile, cǎci deja s-a fǎcut din nou frig afarǎ și vrǎbiile au apǎrut din nou la “sufrageria” și “bucǎtǎria” lor, stau acum zgribulite pe sol, printre crengile deja veștejite.
Și dincolo de furia de copacofil pus în fața încǎ unei nemernicii, mi-am (re)adus aminte de cel puțin douǎ aspecte specifice acestui popor, de care încet încet mi-am dat seama din multe experiențe de-astea triste. E vorba de ipocrizie și de disprețul fațǎ de naturǎ.
Despre ipocrizie multe n-ar fi de spus ce n-au fost deja spuse. Sîntem un popor care una spunem și alta facem. Semnalizǎm stînga și o facem la dreapta, facem ce zice popa, nu ce face popa, pupǎ-l în bot și papǎ-i tot, tu zi ca el și fǎ ca tine. Destule “perle de înțelepciune popularǎ” care sintetizeazǎ o fire construitǎ de-a lungul multor secole de stat slugǎ la alții: turci, habsburgi, ruși. Nu mai mǎ obosesc sǎ le rostogolesc. Veți zice cǎ vehiculez stereotipuri. Așa o fi...
Despre cealaltǎ fațetǎ a românului vreau sǎ vorbesc azi. Despre
Spunînd acestea, Turambar își coborî sfios pleoapele și vǎ invitǎ
sǎ citiți continuarea pe Curs de Guvernare
Bolojan, Radu Eremia și austeritatea
Acum 5 ore
8 comentarii:
aceeași senzație mă încearcă atunci când văd copaci „toaletați”, adică tăiați cu sălbăticie aproape de la jumătate, rămânând doar niște cioturi de ramuri...
Nu știu ce cretini de la spații verzi dau astfel de dispoziții.
Ironic sau nu,si la mine in oras au fost defrisati niste copaci,avand aceasi reactie ca tine m-am pus sa intreb in stange si dreapta ca sa aflu raspunsuri de genu : ''nu taie doar copacii bolnavi,si ii coafeaza pentru a ne feri de pericolele care ei ii reprezinta la un vant puternic,furtuna,etc'' nu stiu ce sa zic cert e ca nu m-au convins de tot.......
Nu locatarii, niciodata nu sunt locatarii responsabili de asa ceva. ADP-ul sectorului, mai exact vreun functionar frustrat care trimite alti frustrati pe teren sa mai rada un copac, un tufis...
Frumos zis, chiar daca-i la furie.
Va suparati degeaba. Si eu m-am suparat la fel atunci cind am vazut citeva tufe taiate la rasul pamintului (nu mai ramasese decit radacina). Dar in primavara urmatoare au crescut mai viguroase. Plantele nu sunt chiar asa de sensibile la taieri, doar ca noi nu ne prea pricepem si ne dam cu parerea cu minie proletara. Sa acordam putina incredere si celor care sunt de meserie, poate ca, totusi, stiu ei ce fac.
Si pana au crescut am pierdut ceva oxigen si ceva priveliste frumoasa.
Taie, taie si locatarii !
La mine la bloc vor sa taie copacii care au crescut pina la etajul 4, pentru ca le fac umbra.
Eu care stau la 6 si abia astept sa creasca, tocmai pentru a avea umbra (si ciripit de pasarele), ce sa fac ?
msr,
Vorbiti intre vecini sa mai faceti schimb de paliere. Tu te muti la 3, ala de la 3 la 7, ala de la 7 la 4, etc.
Elementar, dr. Watson! Elementar!
Trimiteți un comentariu