Afinitate de votare

In cele ce urmeaza, va prezint intensitatea participarii la vot la cele mai recente doua editii de campionat electoral: asta-toamna, la europarlamentare, si acum, la locale. Analiza e facuta pe baza datelor de Exit Poll facute de CCSB. Cel de la europarlamentare e la nivel national. Cel de la locale, turul II e la nivelul Bucurestiului.

Cum a reiesit graficul? Am comparat structura de varsta a celor care au participat la vot, asa cum a reiesit ea din jde miile de cazuri din fiecare baza de date (in jur de 20 mii de subiecti pe fiecare cercetare - suficient de mult incat sa ai sub-esantioane suficient de mari pe fiecare an in parte, de la 18 ani la 85 ani), cu structura oficiala a populatiei si le-am raportat unele la altele. Cea mai imparteala cu putinta. In termeni statistici: Odds. In termeni de analiza media, pe sub-targeturi: Affinity (cei care folosesc Infosys-ul stiu despre ce e vorba).

De-un exemplu: la Exit Poll la localele din Bucuresti, turul II, cei de 18 ani au reprezentat 0.9% din total esantion. Insa ei in total populatie statisticile spun ca reprezinta 1.4% din total populatie. Uups. Mai putini decat ne asteptam. Deci tinerii de 18 ani nu (prea) au venit la vot. Ia sa facem imparteala: 0.9% / 1.4% = 65%. Deci doar doua treimi. Aceasta este intensitatea de participare la vot. Si tot asa, an cu an, bob cu bob. Dat fiind ca, totusi, avem de-a face cu marje de eroare inerente in orice cercetare pe baza de sondaj, i-am fript o medie mobila de 5 pentru a nivela un pic asperitatile date de zgomotul de fond.

Ce a rezultat? Acest grafic.



Ce vedem noi in acest grafic? Noi in acest grafic vedem sherpishori, gandacei, liniutze si alte complicaciuni specifice sociologilor de rit Excelic. Mama lor de sociologi, carele nu este in stare sa vorbeasca si ei pre limba noastra, vorba cu vorba, cuvant cu cuvant, fara fraze pretzioase si ochi datzi savant peste cap. Huooo! La oase! Sa vina ziarishtii sa beshteleasca fripturishtii. O stire negativa despre sociologi, por favor! Da' repede. Si intr-un cotidian de larga raspandire natzionala shi judetzeana. Se aude, dom' ziarist?

Mama voastra...

Buuuun. Inapoi la date si la sherpishorii divers coloratzi. Daca nu tzinetzi cont de ditirambele isterice ale lui Turambar shi daca avetzi rabdare si cititzi in continuare, veti vedea ca...

Structura de comportament de vot este neasteptat de stabila, pe perioade scurte. Faptul ca doua serii de date, in doua momente diferite (Nov 2007; Iunie 2008), in doua contexte de vot total diferite (vot la europarlamentare vs vot la locale) a generat cam acelasti tip de serpisori ne da dovada ca avem de-a face cu acea rara avis, cu faptul social. Ce zice nenea Durkheim despre faptul social? Suprapersonal si constrangator.

Avem de-a face cu un fenomen social puternic modelat de structura stadiilor de viata. Dupa cum puteti vedea, tinerii nu prea participa, pana spre 35 de ani, cand incep sa se aseze cum trebuie la casele lor si sa fie interesati din ce in ce mai mult de politica. In randul lor, vedem un usor zvac initial al celor care voteaza pentru prima data, in jurul la 18 ani, urmat de o scufundare in dezinteresul loisirist al celor in their twenties. In aceasta perioada de viata, lumea e tanara, se distreaza, se babardeste, se beruieste, chefuieste, isi cauta mandra, servici, casa si invata sa traiasca. Therefore, nu prea e interesata sa participe la vot. In medie, participarea lor la vot este de doar trei sferturi din cea generala si la jumatate din cea a pensionarilor.

Vine pe urma varsta de mijloc. Lumea isi schimba valorile. Are deja o familie, probabil ca incepe sa acumuleze resurse (materiale, de cunoastere, relationale). Isi pune incetul cu incetul la punct familia si cariera si incepe sa devina din ce in ce mai interesat de politica. Primul pas: sa voteze (cel de-al doilea pas, sa candideze, in jurul varstei de 40 de ani, vi l-am prezentat ceva mai demult aici: Ce varsta au candidatii? ) E vorba, bunintzeles, si de identificarea cu cei care candideaza: persoane din ce in ce mai asemanatoare cu ei, de-o seama cu ei, cu aceleasi preocupari si valori impartasite. Therefore, lumea incepe sa vina la vot si identificam astfel acel palier aproximativ constant de intensitate a participarii la vot de pe la vreo 40 de ani pana spre vreo 55 de ani.

Ei, aici ce se intampla important in viata omului? Pai, omul imbatraneste si pensioneste. Mai anticipat, mai pe caz de boala, mai pe-o pila la spital, mai disponibilizati pe principiul "Daca'i ordin, cu placere", lumea incepe sa iasa la pensie. Si, dintr-o data, are mult mai mult timp la dispozitie. Si ca sa nu se plictiseasca, merge la vot...

Glumesc. E cert ca avem de-a face in ecuatia intensitatii de participare la vot si cu o predispunere data de timpul la indemana, insa principalul responsabil in acest caz este schimbarea valorica. Cresterea constiintei civice, cum spuneau secretarii de partid pe vremuri si cum spun activistii de partid acum in workshopuri. Preocuparea pentru priceperea combinatorica, cum ar spune Pareto si distinsul legionar si ideolog de rit sociologic dom' profesor Ilie Badescu. Ma rog, sunt multe la mijloc, amestecate si incurcate. Nu ma puneti sa le explic. Eu fac grafice si va arat ca se intampla. De explicat sa explice Ion Cristoiu si Ilie Badescu, ca ei le stiu pe toate :)

Cum, necum, cert este ca lumea vine tot intr-o veselie la vot intre 55 si 70 de ani, cu un varf de paroxism civic in jurul varstei de 65 de ani. Deh: bunicii nostri, mama lor... :) Lasa, ca o sa ajungem si noi ca ei, sa fim dependenti de resursele pe care le administreaza institutiile publice (pensiile, for instance, si alte ajutoare sociale, cum ar fi lemnele) si atunci, pe de o parte, sunt preocupati cine iese la vot ("ai nostri"), pe de alta parte sunt mai usor de momit (vestitele pomeni electorale, pungile cu malai, zahar, faina si cozonaci, la care se pricepe Mazare cel mai bine).

Pe urma, incetul cu incetul, de pe la vreo 70 - 75 de ani, intervine alta problema: nu-i mai tin picioarele sa iasa din casa. Si atunci, saracii, nu se mai duc la vot. Asteapta sa vina Dansa. Se uita la pendula. Cum spunea Brel pe vremuri, pe cand inca se facea muzica, nu zgomot, si poezie, nu latraturi:

Les vieux ne rêvent plus, leurs livres s'ensommeillent, leurs pianos sont fermés,
Le petit chat est mort. Le muscat du dimanche ne les fait plus chanter,
Les vieux ne bougent plus, leurs gestes ont trop de rides, leur monde est trop petit,
Du lit à la fenêtre, puis du lit au fauteuil, et puis du lit au lit,
Et s'ils sortent encore bras dessus, bras dessous, tout habillés de raide,
C'est pour suivre au soleil l'enterrement d'un plus vieux, l'enterrement d'une plus laide,
Et le temps d'un sanglot oublier toute une heure la pendule d'argent
Qui ronronne au salon, qui dit oui, qui dit non, et puis qui les attend.

Ceea ce va doresc si Dvs. Tot un poet a zis-o mai bine: Viata adanca si moarte senina.

:)


LATER EDIT: Si iata ce iese din tot acest articol, daca il scuturi bine si il bagi in mixerul de Wordle:



Useless fun, ain't it? :)