S-a intamplat ca astazi, spre pranz, sa am drum si treaba pe undeva pe la Gara Obor (Gara de Est, cum mai e cunoscuta). Nu apucasem sa imi iau ziarul de la chioscul din fata blocului. Am obiceiul sa il iau in fiecare dimineata de lucru si sa il citesc, cel putin partial, pe drum spre servici, la stopuri. Insa astazi s-a facut ca nu am mai trecut pe la chiosc, fiind cu un coleg de servici care venise sa ne repare wirelessul.
Si atunci, pentru ca ajunsesem mai devreme la intalnire, parchez pe o straduta laterala si ma duc la un chiosc din intersectie sa-mi iau un ziar, sa treaca timpul cu folos.
- Adevarul si Gandul, va rog!
Mi le impacheteaza, ii intind 100 de mii (inca gandesc in lei vechi, si o sa treaca ceva timp pana o sa trec la denominatiile noi). Le iau, le simt grele la mana. Intre timp, vanzatoarea imi intinde vreo doi firfirei - doua sau trei monezi de o mie. Fac repede socoteala in gand: parca trebuia sa coste mult mai putin. De ce atat? Ma uit in teancul de ziare: ziarul in sine, suplimentul TV (cah! hartie prapadita degeaba: nu imi foloseste la nimic) si, in Adevarul, hopa! Un DVD. unul din DVD-urile acelea din seria Sergiu Nicolaescu.
- A, de-aia e asa de scump, ca are si DVD-ul in el...
- Pai nu de-aia l-ati luat?
- Nu, doamna. Am cumparat ziarul sa-l citesc.
- Cum?? Nu l-ati luat pentru DVD??
O uimire sincera, de vanzatoare de ghereta de Sectorul 2. Mare sector, mare caracter; o densitate intelectuala de ecsceptzie pentru capitala noastra.
Imi iau la revedere si ma indepartez agale, spre chioscul de merdenele. In sinea mea, unul mic si trist tipa, cu gura larg cascata, ca in The Wall: Doamne, in ce hal am ajuns, sa se mire vanzatoarele de la taraba de presa ca lumea cumpara ziare ca sa le citeasca, nu pentru DVD-uri...
:)
Bolojan, Radu Eremia și austeritatea
Acum 6 ore
8 comentarii:
tu ai idee de unde le-a venit ziarelor ideea asta cu dvd-urile? ca eu nu am vazut-o prin tarile mai dezvoltate. ma intreb daca se platesc drepturi de proprietate...
intotdeauna am crezut ca nivelul de dezvoltare a unei tari se poate vedea dupa cum arata ziarele acesteia. a se compara nyt sau faz cu ale noastre :)
era o vreme cand atunci cand eram plecat din tara visam ca citesc ziare romanesti. acum citesc ziarele pe la 1 noaptea pe net :D
Oamenii adevăraţi citesc ziarele pe net. Numai Turambar nu a priceput încă asta şi încă mai zace prin preistorie :p
Ma railor. Ma modernilor. Ma scifizatzilor. Nu era wireless prin preajma, acolo in sectorul 2, unde asteptam eu, ca altminteri imi scoteam leptocu si saream din preistorie direct in cyberpunkareala...
@ Claudiu: bly me if I know. Insa din ce banuiesc, nu cred eu ca e o inventzie dambovitzeana. De regula, toate mishculatziile geniale de marketing de pe aici de la noi sunt de tip copy paste de prin tzarile de soare apune pline. Alea cu nyt si cu the economist.
:)
Bogdan - m-ai suparat tare. Nu atit pentru afirmatia peremptorie care ne explica atit de inaltator ce e un om adevarat, cit pentru lipsa de imaginatie - si de stil - pe care o presupune gindirea din spatele acestui statement. Scrii de 100 de ori numaifacasaceva, te rog. Pina luni.
Vera, înainte de a îţi urma sfatul, aş avea o mică curiozitate: ai citit şi ultimele două caractere din comentariul meu? :D
Bogdan - in conjunctie cu faptul ca citesc ziare pe hirtie si urasc sa citesc presa virtuala, vei intelege (uite, sint silita sa devoalez lucruri de rushine) ca eu sint o cyberidiot. Nu stiu nimic despre computere, softuri, URLuri si limbajele astea, care folosesc cuvinte si simboluri pe care nu vreau sa le folosesc sau invatz. Asa ca nu stiu ce inseamna ultimele doua caractere din primul tau comment, precum sint equally oblivious cu ce ar putea insemna ultimele doua caractere din ce de-al doilea. Pina acum, am ignorat aceste semne si am supravietuit. Daca ele inseamna exact inversul a ceea ce ai sustinut, fac mea culpa. Daca nu, te astept luni cu tema de casa. Care, nu stiu cum nu ai inteles, nu era un sfat, ci o pedeapsa.
Vera, caracterele care încheiau primea mea postare sugerau faptul că acel comentariu constituie o ironie.
Ele definesc un semn care face parte din limbajul de comunicare folosit astăzi în comunicarea digitală. Cum comentai asupra unei discuţii care implica în substrat recursul la acest tip de comunicare pe care de altfel îl utiliza ca suport pentru codificarea şi transmiterea informaţiei, era de presupus că este un semn pe care îl cunoşti.
Cât despre pedepse, ei bine, acestea aparţin unei lumi căreia îmi place să cred că nu îi aparţii, o lume în care oamenii nu îşi pot convinge semenii prin forţa cuvintelor că au ceva de spus. Prin urmare o să le iau ca pe un sfat ;)
Compatrioti!
Mergeti in palatul Sutu, sa citit chestia cu Nastase. E un mare aspect!
turambar - iertare ca postez anunturi la tine in livingroom.
Trimiteți un comentariu