I'auzi i'auzi

Cu dedicatzie. Stai sa dau drumul la tonomat, ca Valerian Stan: Da mama cu biciu'n mine // Ca n'am ascultat de tine...

Data viitoare sa avetzi incredere in sondaje. Ailantzii au avut. Mai mascat, mai voalat, mai viclean, dar au avut, dupa cate se pare.

:)

Courtesy of Cotidianul. Unde jale shi suspin este. Caci toate sunt trecatoare, si ai durerii suntem cu totzii. Deshertaciune a deshertaciunilor, numele tau este deshertaciune.

==========
Electoratul are întotdeauna dreptate
Sever Voinescu
15 Iun 2008

Cei care simt deja gustul amar al înfrângerii au primele reacţii. Mi se plâng de electorat. “Oamenii noştri nu ies la vot” - spun ei exasperaţi, iluzionându-se că cei care nu au votat astăzi, dacă ar fi găsit o urnă-n drumul lor, le-ar fi votat masiv candidatul.

Voi mai auzi, în zilele ce vin, asemenea lamentări. Sper numai ca ele să nu devină explicaţii asumate, concluzii ale unei analize. Este mare nevoie de un moment de luciditate în tabăra învinşilor de azi.

În realitate, oamenii votează normal, reacţionând cu firească decenţă la ceea ce li se oferă. Amintiţi-vă sondajele prin care partidele urmăreau să-şi stabilească candidaţii. Pe segmentul de dreapta, cel mai consistent în Bucureşti (o dovedeşte votul din Consiliul General, vot pur politic, în care forţele de dreapta au o majoritate relaxată), candidatul dorit de electorat era Negoiţă. Al doilea era Videanu. Abia al treilea era Blaga.

Pe segmentul de stânga, cel mai dorit candidat era Oprescu. PD-L a aruncat în luptă pe al treilea favorit, care, prin jocul întâmplărilor, a ajuns în finală cu primul favorit al electoratului stângii. Întrebat fiind, înainte de desemnarea candidaţilor, pe cine preferă, electoratul a răspuns. PD-L nu a ascultat electoratul acum două luni şi a luat o decizie de cancelarie în privinţa candidatului pentru Bucureşti. De aceea ar fi penibil să-i reproşeze ceva electoratului acum.

Evident că, între Blaga şi Oprescu, Blaga este un primar mult mai bun. Dar ce folos? Având în partid primarul pe care şi-l dorea chiar toată lumea, să trimiţi în luptă pe altul înseamnă să-ţi asumi un mare risc. Sau să fii atât de orb încât să crezi că oamenii votează prin transfer de simpatie de la Băsescu spre orice candidat PD-L.

În această confruntare s-a luptat favoritul nr. 1 al stângii (cu beneficiile unui “spin” care l-au făcut să pară unora drept independent) cu favoritul nr. 3 al dreptei. Au ieşit aproape la egalitate, cu un uşor avans pentru omul stângii. Nu rămâne decât să ne dăm seama ce ar fi fost dacă, aşa cum era normal, se lupta nr. 1 al dreptei cu nr. 1 al stângii. Iar vina pentru că nu a fost o competiţie între cei doi “numero uno” aparţine integral PD-L.