Despre o relatzie de iubire-ura

Sunt doua bucati: una buna, una rea. Peste tot, nu? Oricum am valoriza, asupra oricarui obiect am proiecta acest sistem valoric, el se va imparti in doua: de bine si de rau. Alb si negru. Bun si rau. Care prezinta valoarea / valorile respective si care nu.

Buuun. Asta este introducerea, mizanplasu. Teoria. Sa aplicam.

Sa luam, bunaoara, lumea, societatea, natziunea, poporu, tzara. Shtiu, shtiu: vast proiect :p. Dar ce, sunt singurul? Nu sunt, frate, nu sunt. Uite, sa aruncam o privire: o hoarda profesionala asta face in fiecare zi. Jurnalistii. Mass media. Asta face hoarda: se uita la aceasta entitate, la tzarrrishoara noastra, si svarle plasa valorica asupra ei, ca bunul pescar asupra lacului de evenimente.

Si ce-mi face bunul meu pescar de stiri? Pai trage plasa, fiecare dupa priceperea sa, si pe urma incepe sa sorteze pestii, egzact dupa cele criterii valorice de care va spuneam mai sus. Apuca un peste, adica un eveniment, o intamplare, o traire trairista, si o evalueaza cf acelei grile valorice. Hmmmm, isi zice pescarul jurnalist in barba. Hmmmm, asta nu e bun. Asta e rau. Asta e o intamplare nashpa. Adica disfunctzionala. Adica ce da seama despre nerespectarea valorilor in societatea romaneasca. Aha! Atunci e buna pentru mine, ca face rating. O punem bine, deoparte, sa o gatim diseara, la stirile de la ora 5.

Ia sa mai vedem. Inca una. Ia sa ne uitam la ea: ce peste de stire avem noi aici? Aha. Asta este de bine. Pozitiva. Spune ceva despre respectarea valorilor, normelor, legilor, obiceiurilor, cutumelor, inertiilor culturale din tzarrrrishoara noastra. Pai atunci, sa moara pisica tiparita, nu e buna pentru mine. Stiu eu, din egsperientza mea de pescar jurnalist profesionist amator, ca asha ceva nu se consuma la cina mediatica, cina cea fara de taina si fara de rushine.

Nimeni nu vrea sa manance peshte de-asta diseara, la stirile de la orele 1700 si 1800 si 1830 si 1900 si 2100 si 2300. Lumea nu vrea carne de-asta: e atzoasa, e plictisitoare, e prea roz-bonbon si pompieristica. Si mai si miroase a stirile de pe vremea lui Impushcatu. Yeeah. Caah! Sa svarlim repede peshtele asta de stire, pana nu ne contamineaza si restul barcii, restul capturii, restul stirilor proaspete care se svarcolesc pe fundul camerei de luat vederi. Piei satana, din ochii mei, din camera mea video, din jurnalul meu de stiri. La groapa de uitare cu tine.

Si uite asha, stimatzi gurmanzi si gurmetzi si juvetzi, stimatzi iubitori de peshte proaspat oceanic, de stiri si de informatzii calde despre tzarrrrishoara noastra, Republica Mediatica Romania, se face in fiecare zi selectzia garniturii de peshte pe care il vom consuma noi, fie seara la stirile teve, fie la radio, fie in printul muribund sau, mai nou si mai la moda si mai cool, pe Internet.

Buuun. Acum permitetzi-mi sa ridic majestuos mainile in sus, precum profetul pe apa, precum ciobanul pe pajiste, si sa dau maaare strigat de indignare: hoooo, nebunilor! Potolitzi-va cu carcoteala! Stiu, stiu: am descoperit apa calda. Maare lucru. Am enuntzat marele mister de cunoashtere al lui peshte prajit. Stiu. Stiu ca stiti si voi felul in care se selecteaza stirile intr-o redactie. Ce naiba, doar suntetz cititori de bloguri deshtepte, deci si voi suntetz cel putzin la fel de dashteptzi ca shi preopinentu. Deci stim cu totii cum merg lucrurile.

Dar va rog eu, stimabililor: avetz putzintica rabdare. Ca ce v-am spus pana acum este doar inceputul egzpozeului de cunoashtere artistica. Asta e doar intriga, cum ar spune criticul literar. Avetz putzintica rabdare...

Sa concluzionam. Am vazut maniera in care se selectioneaza stirile. O combinatie intre grila valorica general valabila intr-o societate (ce e bine, ce e rau, ce avem voie sa facem, ce nu), combinata cu propensiunea oamenilor pentru cunoasterea exceptziilor, a incalcarii regulilor. Suntem mai interesati sa stim, sa aflam, sa discutam despre ce nu merge bine decat despre ce merge bine. Trebuie sa fie ceva fundament evolutzionist aici. Cunoasterea disfunctionalitatilor, a primejdiilor, a riscurilor, aduce plus-valoare in efortul nostru de maximizare a succesului de supravietuire si de reproducere.

Dar nu despre asta este vorba in propozitie: ce ne facem sa fim interesati de lucrurile nashpa, de incalcarea regulii. Important e ca stim ca lumea e interesata de stiri nashpa. O luam ca pe o constatare. Lumea vrea stiri negative, iar atunci presa arunca navodul peste evenimentele zilei si selecteaza doar acele stiri care sunt pe gustul lumii. Stirile de la orele 1700 si 1800 si 1830 si 1900 si 2100 si 2300. Ad nauseam, dragilor, pentru propashirea ratingului si pentru foamea de info nashpa negativa.

Buuuun. Sa facem pasul urmator. Sunt anumite persoane, din ce in ce mai multe in ultimul timp, care contesta aceasta selectie dezechilibrata a stirilor. Care vin si spun: ne-am saturat de o catastrofa perpetua, de o apocalipsa zilnica, de sfarshitul lumii din ora in ora. Gata cu violurile, cu topoarele in cap, cu accidentele rutiere cu mortaciuni pline de sange pe capota, gata cu trairismele despre viatza plina de pasiune si de sexualitate si de tzatze tzatze tzatze tzatze a vedetelor de mucava. Gata cu carcoteala ca nimic nu merge bine in tzara asta, gata cu trairismele indignate ale justitziarilor de talk show. Gata, ba, gata! Ho!

Luatz si voi o pauza, o mica mica mica pauza de normalitate, tragetz adanc aer in piept si privitz in jur. Uitati-va si voi cum fac altzii jurnalism. Mai cu masura, mai oameni buni, mai cu bun simtz. Mai cu simtzul ridicolului si al normalitatzii si al firescului. Gata, ca ne dor urechile si creeerii shi ochii si ratziunea si corasonul emotziei. Am obosit. Luatz si voi o pauza, ca altminteri luam noi o pauza si nu va mai urmarim, citim, ascultam, bagam in seama si ne mutam atentzia spre alte zari, spre alte medii, spre alte canale, spre alti formatori de opinie. Se poate, domnule doamna pescar jurnalist avid dupa senzatzionalul morbido-catastrofico-cotidian?

Nuuuuu! Striga isteric domnul doamna pescar jurnalist cu pornire tabloida. Nuuu! Nu putem sa facem asta. Avem cel putin doua motive, la fel de importante.

a micutz) asta vrea lumea, asta le dam. Nu suntem noi institutzie de educatzie, de schimbare a moravurilor si gusturilor societatzii tzarishoarei noastre Romania. Nu ne putem permite asha ceva, noi suntem democratici si venim in intampinarea gusturilor clientilor nostri, nu o sa ii invatzam noi acum sa nu mai fie avizi dupa tzatze tzatze tzatze sange sange sange manele manele manele vedete de muca si catastrofe si accidente si indignare in fatza nemernicilor de politicieni coruptzi. Nu ne putem permite, ca pierdem rating si bani. Vretzi educatzie? Uitatzi-va la TVR, ca a lor este menirea mesianica sa indrepte acest popor cu emisiuni pozitive si plictisitoare si educativo-lemnoase, unde sa spuna ca toate lucrurile merg bine si ca premierul Calin Popescu Tariceanu a mai inaugurat o fabrica de conserve. Cuuum? Nu mai e Calin Popescu Tariceanu premier? Hai, nu ma-nnebuni! Nea Nicu! Sa nu-mi spui ca si Basescu a iesit din nou preshedinte, ca ma las de meserie...

be micutz) Pai mai stimatz cititori telespectatori ascultatori, ce v-atz face voi, bai stimabililor, fara functzia de paznic al democratziei pe care noi cu onor o indeplinim? Da, s-ar putea sa avetz dreptate: unii dintre noi s-au dedulcit la borcanul cu miere otravita al non-stirilor tabloide. S-ar putea sa ai dreptate, mai draga. Dar pentru o mana de rahat profesional tu acuma vrei sa dai la o parte toata butea de varza jurnalistica. Tz tz tz. Nu se face. Nu-i corect.

Tu, stimabile critic Turambar, ignori efortul onest, perseverent, primejdios de multe ori, al tuturor acelor jurnalisti priceputi care scurma in rahatul tzarishoarei noastre Rrepublica Corrupta Rromania, care scot la iveala toate matrapazlacurile care se intampla in ministere, in Parlament, la Presedintie, la judecatorii, la servicii, la militzieni, in toate institutiile de putere. Felul in care ei fie nu aplica legea, fie - mai rau - incalca legea, felul in care se imbuiba cu resursele publice ale tzarishoarei noastre Republica Exploatata Romania. Felul in care ai ei legaturi cu lumea interlopa. Pai ce v-atz face, mai stimabililor mai, daca nici noi nu ne-am face treaba si am renuntza la acest act de vidanjare curajoasa, la aceasta continua curatzare a grajdurilor lui Augias cel dambovitzean?

Tz tz tz. Ce nasol eshti, mai Turambare. Cum te concentrezi tu pe nishte chestii isterico-superficiale si ignori lucrurile cu adevarat importante pentru care traim noi si muncim noi pe lumea asta in fiecare zi, in frig, in teatrele de lupta, pe coridoarele Parlamentului, zgribulitzi in fatza sediilor de partid, in locurile unde se produc calamitatzi naturale. Prost platitzi, hingeritzi de shefii shi de patronii shi de producatorii care cer tot timpul mai mult mai mult mai mult mai bine mai bine mai bine mai repede mai repede mai repede mai profi mai profi mai profi decat ieri, decat concurentza.

Tu stii ce viatza chinuita avem noi, baaa bloggere ba? Tu stai acolo la caldurica ta cea confortabila, dai din deshtele alea ale tale pe taste, nu te documentezi, nu alergi prin frig, nu itzi pui pielea la saramura, nu rishti sa tzi-o furi de la stralucitorii pe care ii dai in gat. Tzie tzi-e simplu: stai si critici si zici ca totzi suntem nashpa. Cand de fapt ar trebui sa fii si tu mai selectiv si mai articulat si mai cu simtzu masurii si sa spui: da, intr-adevar, sunt probleme, sunt disfunctzionalitatzi in aceasta profesie, lucrurile sunt perfectibile, dar nu asta e toata poza.

Poza e mai complicata si contzine si elemente pozitive, multe elemente pozitive, de dedicatzie profesionala, de pricepere, de efort, de respectare a valorilor alea bune shi pozitive pe care le cainezi tu ca nu le scoate nimeni in evidentza. Functionalitate, respect, munca, respectarea legilor. Frumusete adevar bine. Normalitate firesc bun simt. Omenie. Daca ai lasa carcoteala la o parte si ai sta stramb si judeca drept, daca ai incerca sa fii obiectiv si nemuritor si rece sa le analizezi, ai vedea ca lucrurile se schimba in bine, incet-incet, si in breasla noastra, si ca cele bune cantaresc mult mai greu in balantza Judecatzii de Apoi decat cele rele, alea cu tzatze si cu topoare in cap si cu jurnalism partinic pe fatza, de te apuca greatza si voma si simtzi nevoia imperioasa sa stingi televizorul sa-l faci tzandari sa emigrezi in Uganda.

Buuuun. Iete ca de fapt aici vroiam sa ajung. Sa pun fatza in fatza doua atitudini critice aflate in oglinda. A consumatorului si a producatorului. Aceasta situatie de nemultzumire si de resentiment reciproc nu este specifica doar relatiei cititor - jurnalist. O intalnim peste tot. Sofer vs producator de masini. Consumator de paine vs brutar. Cetatean vs om politic. Sau cetatean vs politist. Sau, ca tot stiu cum este, client vs sondor. 

Peste tot unii, consumatorii, cei care se bucura de produse sau de servicii, au nemultumirile lor la adresa calitatii produselor. Peste tot cei care produc au si ei, in contrapartida, nemultumirile lor privitoare la asteptarile nerealiste ale consumatorilor, la slaba lor educatie privind produsele sau serviciile pe care le solicita, la necunoasterea manierei in care se realizeaza acele produse sau servicii, chiar si la adresa bunei-credinte a producatorului.

Peste tot este aceasta tensiune, aceasta carcoteala si intr-o parte si in alta. Se intampla doar ca azi Turambar vorbeste despre carcoteala din jurul produselor mass-media. In alta zi va fi nevoie sa vorbesc despre carcoteala, resentimentele, prejudecatzile din jurul sondajelor de opinie. Si a nemultzumirilor voastre, a consumatorilor directi (clientzi) sau indirecti (opinie publica), si ale noastre (sondori).

Dar azi vorbim despre presa. Azi ne uitam la aceste atitudini critice in oglinda privind jurnalismul. Noi suntem nemultzumitzi si din ce in ce mai vocali ca voi, jurnalistii, avetzi standardele de selectzie nu tocmai potrivite. Nu ne mai place ce ne punetzi pe tava. Nu mai putem sa va consumam. Ne vine sa vomitam cand vedem ce ne punetz in farfurie. Ne ia cu greatza de la stomacu creerului nostru cel modern si post-modern si elitist. 

Stiu. Deocamdata suntem destul de putzini. Nu prea va doare la basca de noi. Are balta peshte, are sotzietatea telespectatori care se sa uite la stiri tabloide si la Din Dragoste si la Nora pentru mama si la OTV. Dar sa stiti ca in fiecare zi suntem din ce in ce mai multzi. Viitorul va bate la usha, shi viitorul ala nu suna bine. It's about doom and gloom. Menel tekel fares, bai stimatzi jurnalishti. Bloguri Internet democratizare a informatiei stiri externe, bai stimatzi profesionishti. Cat credeti ca va mai dura pana sa fim un segment semnificativ de consumatori care sa va zica "pa shi pusi la revedere"?

Voi, pe partea cealalta, suntetzi nemultzumitzi ca ne focalizam doar asupra unei parti mici, dar puternic vizibile, din corpul vostru profesional. Ca asta ne face sa ignoram eforturile celorlalti, ale masei mari de jurnalisti care fac bine ce fac si servesc o cauza nobila. Si sunt sigur ca avetz dreptate. Asha este. Altminteri nici macar nu m-as fi chinuit sa scriu toata aceasta poliloghie.

Dar vedetzi voi, aici e buba. Aici ma intorc la ce spuneam la inceput. La propensiunea omului in general si a rrromanashului cel isteric in particular de a cauta disfunctzionalitatea. Lucrurile care nu merg bine. Cele nashpa. Exact acea propensiune care, identificand-o la clientzii voshtri majoritari, va momeshte pe voi sa va afundatzi din ce in ce mai mult in mlashtina tabloidizarii, ne face pe noi, ashtia carcotashii la adresa profesiei voastre, sa ne concentram predominant asupra apucaturilor voastre minoritare nashpa. Asupra acelor dintre voi care facetzi jurnalism nashpa. De slaba calitate. Facil. Non-evenimentzial. Care ne datzi doar peshti nashpa la cina. De-aia cu tzatze tzatze tzatze si cu violuri si sange si catastrofa cotidiana si carcoteala si justitziarism partinic.

Daca vrem sa supravietzuim in aceasta relatzie, e cazul sa incercam sa ne impacam. Sa facem eforturi de apropiere shi noi, si voi. E cazul ca noi sa va apreciem munca voastra, profesia voastra care este una dintre cele mai primejdioase in lume. E cazul ca voi sa va facetz incetul cu incetul oameni mari si sa (re)descoperitzi firescul si normalitatea si standardele de jurnalism non-isteric (vedetz ca le au unii la BBC pe site. Shtiu ca shtitzi. Mai trebuie sa le mai shi aplicatzi). E cazul ca prin atitudinea voastra sa ajutatz incetul cu incetul ca si altii, consumatorii voshtri majoritari, sa devina oameni mari si limpezi la cap. Normali, fireshti, cu o isterie controlata in venele lor cele balcanice si mediteraneene si superficiale si vesele si triste.

Pen' ca altminteri noi o sa fim din ce in ce mai multzi cei care nu va vom mai putea citi, din motive de senzatzii de greatza. O sa ne facem din minoritari de 5% nishte minoritari de 20% si pe urma, in zece ani de zile, in cvasi-majoritari de 40%. Iar voi vetzi avea din ce in ce mai putzini consumatori de-aia majoritari pe stil vechi, shi vetz fi din ce in ce mai resentimentari pentru ca lumea nu va apreciaza la justa voastra valoare. Shi vetz avea din ce in ce mai putzina recunoastere si credibilitate si, last but not least, din ce in ce mai putzin rating si succes si bani.

Deci hai sa vedem cum ne intalnim pe la jumatate. Mai lasam si noi de la noi, sa facem eforturi cotidiene sa ne (re)amintim ca suntetz buni si oneshti si dedicatzi, nishte eroi ai zilelor noastre. Mai facetz si voi niste eforturi si va mai limpezitzi la cap si la stil si la selectia stirilor si va facetz incetul cu incetul oameni mari. Y compris non-partinici, ca deja mi-e greatza cum v-atz impartzit voi in doua tabere la fel de gretzos partinice si primitiv-guturale.

Deci ramane cum am stabilit, da? Noi spre voi. Voi spre noi. In fond si la urma urmei, este vorba despre comunicare si despre compromis. Adica despre bun simtz, mai jurnalistilor mai. Mai justitziarilor mai. Mai tabloizilor stralucitorilor muncitorilor eroilor istericilor partinicilor trairishtilor si trishtilor.



:/