Cipuri cu tzatze

Ia ascultatzi aici: Microcipul implineste azi 50 de ani (Evenimentul Zilei, sambata 13 septembrie 2008)

Primul cip funcţional a fost pus la punct în 1958 de Jack Kilby, proaspăt angajat al companiei americane Texas Instruments. Acesta este format dintr-un strat de germaniu cu un tranzistor şi alte componente, lipite între ele. La o jumătate de an după Kilby, Robert Noyce, de la compania Fairchild Semiconductor, a dezvoltat propriul cip, pe bază de silicon, care rezolva multe dintre problemele cu care se confrunta circuitul integrat realizat de Kilby.

Deci circuite integrate. Deci silicon. Deci Fairchild Semiconductor.

Deci doua chestii:

a micutz) deci cei de la Evenimentul Zilei au si ei, dupe cum era de ashteptat, jurnalizdele lui. In cazul de fatza, jurnalizda de macsima calitate Adrian Pora (pentru a capata apelativul de jurnalizda secsul este irelevant; conteaza o anumita configuratzie misterioasa si nefericita a neuronilor, dublata de un deficit de densitate).

Deci unde eram? A, da: jurnalizda Adrian Pora. Ei bine, jurnalizda Adrian Pora a luat si ea de pe Internet un articol prin procedura Copy Paste si l'a tradus, in buna traditie a originalitatii si perseverentei profesionale a jurnalijdilor romani.

Dar, din pacate pentru nivelul de profesionalism al scolii de jurnalizdism din Romania, nici sa traduca nu prea stie jurnalizda Adrian Pora. Pentru ca incurca siliciul cu siliconul. Doua chestii oarecum diferite. Dintr-unul faci sticla si circuite integrate, din celalalt faci, printre altele, tzatze, sa ne bucuram noi de ele, mai ales atunci cand fac pana.



E drept ca, intr-adevar, in limba engleza elementul chimic Silicium confusingly se spune silicon. Dar chimia nu se face la Facultatea de Jurnalijdi si Jurnalizde, ci incepand din clasa a saptea, daca nu ma insel, si pe urma pe tot parcursul liceului.

Deci distinsa jurnalizda Adrian Pora ar trebui sa stie, in mare priceperea sa de formator de opinie si de alte finetzuri de responsabilitate de jurnalizda al tzarii, ca e vorba in propozitzie despre elementul chimic chior, simplu, pur, unadultered, neamestecat, 99,9999% Siliciu, si nu despre cu acel amestec chimic pe baza de siliciu care se pune in tzatze si din care se fac jucarii si alte materiale de izolat crapaturile dintre placile de faianta.



Deci sa ne fie clar: in limba romana cipurile de circuite integrate se fac din siliciu. La fel ca si sticla. Tzatzele se fac din silicon. La fel ca si unele vibratoare.

Deci sa nu creem confuzii. Deci ia inchipuitzi-va dumneavoastra cum ar fi sa vedem scris in manualul de clasa a unshpea: paharele este facute din silicon. Va datzi seama ca toata lumea s-ar repezi sa cumpere pa'are, sa le pipaie, sa le mangaie, sa le manipuleze, sa le duca la gura, sa su... sa soarba din ele, sa le dezireze, imbratzisheze shi tradeze?



Deci usor cu pianul din silicon pe scari, baetzi jurnalijdi cu scoala la seral. Usor, ca pe unii din noi ne doare limba romana drept intre picioare. Si ia lumea de buna ce scritzi voi acolo si se duce dracu natzia asta de rapa, ca incepe sa se joace cu pa'arele pe unde nu trebuie si se produce leziuni cu sangerare abundenta si punetzi in pericol viitoru tzarii de clasa a unshpea.

Deci.



b micutz) Dupa asemenea ditiramba, parca nici nu-mi mai vine sa zic be micutz. It's friggin' counterclimactic, daca ma intzelegetzi Dvs (a, apropos: try translating counterclimactic in Romanian; it's a bloody mess, believe me).

Ma rog. Sa incercam sa ne curatzam de jurnalizdele din creier si sa ne scufundam in copilarie. Pura, clara, ca un pahar din cristal (I mean cuartz. Tot pe baza de Siliciu).

Ideea e ca undeva acolo, in pasajul incriminat, scrie Fairchild Semiconductor. Si dintr-o data mi'am amintit de tot vraful de reviste de specialitate pe care taica'meu, cu mandrie, le tinea in bimblioteca si cum le rasfoiam si ma uitam pe pozele stralucitoare cu tranzistori, circuite integrate, PNP, NPN si alti tiristori, poze glossy, de'ti venea sa le mananci, si cum imi povestea taica'meu transfigurat de importanta subiectului si despre ce chestii misto se pot face cu ele.



Si acum, retrospectiv vorbind, imi dau seama ca era o parere de rau ascunsa cu grija pe acolo, printre paginile revistelor alea care intre timp au devenit maculatura si praf si istorie si neputinta si inadecvare.

Cum spunea contabilul in manualul de buna purtare editat pe malul Ierihonului, acum vreo trei mii de ani: Desertaciune a desertaciunilor, caci desertaciune sunt toate.

Baiete! O galeata cu circuite integrate aici, la masa, la domnii, si o sticla de whiskey american. Ca simt cum ma trage o nostalgie dinspre fereastra aia de Firefox si trebuie sa ma tratez, de dimineatza... :(