Daramandu-va cladirile

The Brain is Noise. The Noise is in the Brain. And Bran is Dead. Forlorn. Beheaded and Begone.

Eram la Barcelona. Si in prima seara Flo, gravida in luna a doua, se simtea rau si nu avea chef sa iasa. Si eu am plecat un pic, sa dau cu nasul prin orasul de'abia intrezarit. Si pe un perete, era un afis de concert: Einstürzende Neubauten. Waw! Exista Dumnezeu! Ii vad in concert!

Dar Flo era singura in apartament si nu se facea. Si m'am intors acasa. Concertul era peste doua ore, peste doua strazi.

Si acum imi pare rau :(

Therefore, cand sunteti suparati, ascultati cum se darama cladirile. Was Ist Ist. Cum ar zice japonezul: que sera, sera. Dar in limba lui Hitler si a lui Rammstein si a lui Goethe si a lui Bach si a vikingilor napaditori.

Si o sa fiti si mai suparati. Si o sa va placa.



Iar cand vretzi sa va taiatzi venele, ascultati jumatatzile de oameni, calare pe jumatatzi de cladiri, chinuind jumatatzi de chitara, de picamere, de arcuri, de tingiri si de alte instrumente profund semi-muzicale, care fac un semi-zgomot semi-suportabil. 1/2 Mensch.

Si o sa semitaiati semivenele altora. Cu semidrujba. Si o sa va semiplaca.



Iar cand sunteti fericiti, ascultati, dar NEAPARAT ASCULTATI cum le e dor oamenilor in vis unora de altii: Stella Maris. Elegant si armonios si convolut si trist si nostalgic si alambicat si simplu si decadent si alb negru.

Si o sa va intristatzi. Si o sa va placa.



Una peste alta, una dintre cele mai inventive trupe ale ultimelor doua decenii. Rai si buni. Si elitisti si primitivi si zgarietori pe ureche si eleganti si nostalgici si furiosi si urbani si nemtzi.

Doamnelor si domnilor: Aaaaaaaaarghhhh!