vineri, 5 septembrie 2008

BWV 1052

Ori de cate ori l'as asculta, tot il mai ascult inca o data. Si inca o data.

Si inca o data.

Si nu exista satietate. Si asta, probabil, inseamna fericirea.

Ceea ce va doresc si Dvs.

Noapte buna, muritorilor. Prietenilor. Vecinilor. Railor. Necunoscutilor. Patimasilor. Naivilor. Frumosilor. Stralucitorilor. Ascultatorilor.

Noapte buna, oamenilor.

7 comentarii:

Asociatia Umanista Romana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Turambare baga un ochi aici poate te alaturi campaniei.

http://rezistenta.blogspot.com/2008/09/hai-gata-cu-religiile-in-scolile-de.html

Anonim spunea...

Wunderbar, dar recunoaste ca ( in lipsa castilor ) macar UN vecin a batut in teava la ora aia :)

Turambar spunea...

@ Buciuman: gata. Vin.

@ Moshcalifar: vecini? N'avem. Conform cu Gabi Lunca, avem doar dujmani shi fratziori. Shi pe murgu, sa'l batem cu palma.

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=mbbwM_ELYz0&feature=related - stiu ca asta era link-ul pe care il cautai;))))))))) - recunosti ca e o mica diferentza?

Turambar spunea...

Il stiam. Mersi oricum.

Stii care e culmea? Ca mi se pare ca, din tot ce am ascultat Gould pana acum, suna cel mai pretzios. E tocat si mecanic, dar din cand in cand comite niste legato-uri acolo, pe care in alte interpretari ale sale nu le-am auzit. Basca faptul ca le canta incet, con molto corason, presque romantic (i'auzi, ca chiar acum ascult). Nimic din aerul martial cu care, de regula, suntem invatzatzi in BWV 1051 partea I.

Deci Gould romantic cand interpreteaza Bach. Deci s'a intors lumea cu cucu intr-o parte.

Deci Richter, da?

Turambar spunea...

Ca sa nu mai spunem ca e unul din cei mai lentzi tempo pe care i'am auzit interpretand concertul asta. Definitelly romantic. Scoala anilor 50, dinainte de revolutzia care a bagat-o in desuetudine.

I'auzi! I'auzi! Ascult in continuare si nu'mi vine sa cred. Zici ca ar canta Chopin, nu Bach. Comme on. Inca nu crescuse... :)