Ooops

Nasol. Dar noi tot ne radem, nu'i asha?

First the doctor told me the good news:
I was going to have a disease named after me.
Steve Martin

Tragedy is when I cut my finger.
Comedy is when you walk into an open sewer and die.
Mel Brooks Citeste tot...

Caut usi

Pe bune. Nu e poanta. Vrem sa ne luam niste usi de interior. Simple si clare, ca patru petale. Vreo sase. Fara canturi, fara texturi, fara geamuri, fara tzaranisme. Minimaliste, limpezi, functzionale. Simple. Ca la amaratzii aia de americani care vai de mama lor, ca romanii sunt mult mai buni decat ei in toate cele, except the doors, of course. Si fara furnir de mar sau par sau gherghin. Culori uni. Tari. Cred ca o sa'i fu... o sa'i frigem niste portocaliu de'ala care linisteste ochii. Intens. Saturat. Sa dai in trepidatzii si in nevoie de babardeala tantrica. Nu, nu are nici o legatura cu ADA. Are legatura cu nevoile noastre spiritual-olfactivo-vizuale care asha ni s'a pus pata sa punem ushi portocalii prin casa. Pereti albi cu usi portocalii. Sau gri. Sau albastre. Dar parca mai bine portocalii.

Si o usa de exterior, daca tot cumparam.

Deci daca avetzi sfaturi si recomandari. Deci fara trimiteri rautacioase la ample programe de cercetare tip Google. Deci asteptam. Deci vara asta, ca mai e putzin shi incepe shcoala si pana atunci trebuie sa si zugravim, sa si luam usi, sa si batem copiii, sa si mergem la mare vreo cateva zile, la program liber-impus de lopatzele si topogane si aaaarghhh.

Deci ushi. Citeste tot...

A Romanian in New Nork

Pe englez il recunosti ca poarta umbrela si palarie tare, si canta de nebun pe strazi, cu echipa de filmare dupa el, sa faca videoclipuri. Asha, ca Sting.

Pe roman il recunoshti dupa numar. Dupa numere. Dupa cotorul la mashina. Dupa prostia din capul lui, expusa la loc de cinste, vizibil si elocvent. Asha, ca dobitocul asta.

Nasol. Mai bine stateai acasa, tzarane. :(

Courtesy of Tudor.

Citeste tot...

Tripoli si Ciamurlia

Cititi asta. O sa va placa.

Sau nu. N'est pas, dottore?

:) Citeste tot...

Va vine sa credeti?

Mie nu. Parca e alta planeta. Parca sunt blocurile din Dubai, din mijlocul desertului. Nici un copac. Nici un tufis. Nici un chiosc. Nici o masina. Nici un om. Nici o umbra. Capatul pamantului, la capatul Bucurestiului. Hic sunt leones.

Courtesy of CTI97. Spasiba, mate :)

Citeste tot...

Da, Doamne!

Profesoara porno poate primi despagubiri de 2 milioane de euro. De la televiziunile tabloide si dobitoace care au intrat cu cismele in viatza ei, in dormitor, in fututul ei propriu si personal, si au nenorocit'o. Da, Doamne, sa le ia banii la istericii tabloizi, mama lor de televiziuni care strica mintea oamenilor...

PRM ar putea ramane in afara Parlamentului. De la votantzii care nu mai pun botul la spumele patriotard-populisto-gaunoase ale dobitocului. Da, Doamne, sa ramana pe drumuri si sa'l paraseasca totzi, mama lui de dobitoc nebun care strica mintea oamenilor... Citeste tot...

Ya! Ya! Yawm!

Kull Wahad! Mi'am adus aminte...



========

Arrakis teaches the attitude of the knife — chopping off what's incomplete and saying: "Now it's complete because it's ended here."
from Collected Sayings of Muad'Dib by the Princess Irulan

Deep in the human unconscious is a pervasive need for a logical universe that makes sense. But the real universe is always one step beyond logic.
from The Sayings of Muad'Dib by the Princess Irulan

What do you despise? By this you are truly known.
from Manual of Muad'Dib by the Princess Irulan



Parting with friends is a sadness. A place is only a place.
Thufir Hawat

Then, as his planet killed him, it occurred to Kynes that his father and all the other scientists were wrong, that the most persistent principles of the universe were accident and error.
The last thought of Kynes before he died of a dust whirlpool caused by a pre-mass spice gas explosion

Here lies a toppled god —
His fall was not a small one.
We did but build his pedestal,
A narrow and tall one.
Tleilaxu Epigram



It is said of Muad'dib that once when he saw a weed trying to grow between two rocks, he moved one of the rocks. Later, when the weed was seen to be flourishing, he covered it with the remaining rock. "That was its fate," he explained.
from The Commentaries, by the Princess Irulan

You should never be in the company of anyone with whom you would not want to die.
Duncan Idaho, quoting an ancient Fremen saying

The power to destroy a thing is the absolute control over it.
Paul Muad'Dib

Citeste tot...

Marti, oamenii sunt sparti

Marti, oamenii sunt sparti, miercuri, oamenii sunt cercuri.

Damn it. Poate cea mai poetica si inspirata si bine gasita traducere libera a vreunui titlu de nuvela science fiction in limba romana. Ba chiar mai mult: a unei nuvele, a unui roman, a unei bucati de literatura pur si simplu in limba romana. Traducerea facuta de Ion Doru Brana, cel mai bun traducator de science fiction de la noi, alaturi de Mihai Dan Pavelescu (MDP, pentru cei care il stiu). Cel care, daca nu stiati sau daca ati uitat, a tradus dumnezeieste si Dune. Da, da: Dune, romanul ala care imparte apele in SF in doua: Dune si restul.



Damn it. Si taman acum, mintea mea imi zice pa. Nu mai imi amintesc autorul si titlul original al nuvelei tradusa intr-unul din Almanahurile Anticipatia de dinainte de 1989. Si nici alhmanahurile nu le am aici, sa caut in ele. Parca nu era Philip Jose Farmer.

...Sau el era?

Ia stai sa mai caut un pic.

=======

Later: Da. El e. Si totusi, nu am mintea totalmente zdrentze. Ceva - ceva tot a mai ramas.

Am gasit-o. E chiar toata, pe Internet, aici. The Sliced-Crosswise Only-On-Tuesday World (1971).

Uitati'va si voi cum suna in engleza, si cum a putut omul ala s-o traduca in romana: Marti, oamenii sunt sparti, miercuri, oamenii sunt cercuri.

Magnific. Genial. The stuff the dreams are made of.

Citeste tot...

Cuntic

He. He he. He he he.

Tocmai am primit un mesaj, pe KG:


-------- RuB1X wrote: --------
I ran into a comment of yours on a film, where you mention phallic and "cuntic", then ask if there is an actual word for it. In case you haven't run into it in the last year and a half, the word is yonic.

Cuntic. Habar n'aveam de el. Mama, ce misto suna! Ce cuvant! Cata inventivitate! Ce savoare fonetica! Plin de semnificatie, si de context, si de subtext, si de sucuri. Multe sucuri. Un cuvant suculent. Care musteste de prospetzime lingvistica si de promisiunea unor innuendouri absolutamente cocosatoare. Ia ganditzi'va, numai de'un par egzamplu gandit rapid, ca la de'astea imi merge mintea: Mecanica cuntica. Cum ar veni: Primul principiu probabilistic al mecanicii cuntice: probabil ca o sa gasesc o canta in seara asta, daca imi duc mashina la mecanic.

Si cand te gandesti ca eu l'am inventat. Sunt bun, frate. Sunt bun...

:rofl: Citeste tot...

A Clockwork Heart Mother

Zice ca Kubrick asa ar fi vrut sa ilustreze muzical inceputul filmului. Pacat. Ar fi fost prea frumos sa fie adevarat. Iar acum, courtesy of YouTube, chiar putem vedea cum ar fi fost.

Enjoy, droogs. And pass that synthemess.

Citeste tot...

Asphalt Jungle

May Emmerich: Oh Lon, when I think of all those awful people you come in contact with - downright criminals - I get scared.
Alonzo D. Emmerich: Oh, there's nothing so different about them. After all, crime is only... a left-handed form of human endeavor.



Alaturi de The Killing (Stanley Kubrick, 1956), filmul meu preferat din genul Film Noir. Ca sa nu mai spun ca realizat de regizorul meu preferat: John Huston. Si, ca si The Killing, cu unul din actorii mei preferati in rol principal: Sterling Hayden. Si cu Marlyn Monroe intr-unul din rolurile sale timpurii (daca nu ma insel, primul sau rol adevarat intr-un film). Si filmat de cel care a facut si Vrajitorul din Oz si Singin' In The Rain: Harold Rosson.



Doamnelor si domnilor, The Asphalt Jungle (John Huston, 1950). Un film fara cusur despre a left-handed form of human endeavor. Unul din filmele de referinta ale genului. Grim, and gritty, and tight, and raw. And sad, of course, since sadness and sorrow and doom and death are left-handed prerequisites of Film Noir.

The rest is silence. Cautati'l si vedeti'l. Sau, cum spunea Dix: Why don't you quit cryin' and get me some bourbon?

PS: A, BTW: si asa o sa intzelegetzi si avatarul meu... :)


Citeste tot...

Tonari no Totoro

Nu stiu daca v'am povestit pana acum despre el. Daca nu, shame on me. Pentru ca este, de departe, cea mai frumoasa descoperire pe care am putut s'o fac in materie de filme in ultimii ani. Intr'o lume in care din ce in ce mai multe filme sunt prilej de dezamagire si de sentiment de deja vu, de simturi tocite, de oboseala a creierului, acesta a fost o adevarata bomba de bucurie. Sheer unadulterated happiness. The way Paradise should be.

Tonari no Totoro (Hayao Miyazaki, 1988)

Dupa parerea mea, cel mai bun desen animat facut vreodata. Stiu, stiu: e greu si periculos sa zvarli cu superlative entuziaste. "Cel mai", "Cea mai". Suna adolescentin si naiv. In plus, ma vetzi intreba, cu repros in litere: dar cum ramane cu toate clasicele lui Disney? Iar eu va voi raspunde: Disney e un mic contabil plictisitor pe langa Miyazaki. Iar cat despre epitete, e probabil unul din putzinele cazuri in care nu ma supar ca sunt luat de adolescent naiv.

Pentru ca asta face acest film: sa te simti din nou tanar, si pur, si copil, si naiv. In sensul cel mai bun al cuvantului. Inocenta. Paradisul pierdut. Lumina zilelor de vara in care melcii se urca incet pe tijele florilor si pestii sar in iaz. Bucuria copilului de trei ani cand descopera bilbiloii. Bucuria gradinii cu legume proaspete, din care musti cu pofta. Paradoxul fortzei care nu inspaimanta, a monstrului binecuvantat si angelic, a tipatului de eliberare chatartica, din hara, din cele mai adanci cotloane ale hoitului pre-civilizat. Puterea pamantului, cumintenia gandului.

Vraja. Asta este cuvantul. E una din operele de arta pentru copii (pentru toti copiii, inclusiv cei ascunsi in astia mari) care te vrajeste, iremediabil. La fel ca Alice in tara minunilor. La fel ca The Lord Of The Rings. La fel ca Fram, ursul polar. La fel ca Cei trei muschetari. La fel ca Marry Poppins sau ca Winnie the Pooh sau ca Jungle Book.

Cautati'l si vedeti'l. Si imi veti da dreptate. Nu'i asha, Mishule?

:)

Citeste tot...

Ce fel de subiecte preferați?

Mda. Sociolog, sociolog, dar sa facem totusi si niste sondaje, nu? Ca de'aia avem instrumentul la indemana, acolo in optiunile blogspotale.

Va propun, deci, sa imi spuneti care dintre subiectele mai des intalnite pe acest blog va plac. Sunteti dornici de chestii serioase, mirabile si absconse? Vreti istorie? Vreti ditirambe ateiste? Ori politica? Vreti sondaje? Vreti articole savante? Sau filmulete cu ultimele cantari live in direct ale trupei de heavy metal Johann Sebastian Bach? Sau - o, the horror! - vretzi tzatze?

Gata, am intzeles. Vretzi tz... Vretzi tzigari. Ca sa fumati. Ca sa puteti cugeta mai adanc la ce sa alegeti.

In dreapta dumneavoastra. Optiuni multiple. Hai, la vot!

:) Citeste tot...

Preconceptii

Mda. E bun. In mod neasteptat, e chiar bun. Ma asteptam sa fie o chestie gaunoasa, plina de fitze plate, obosite, si de PR nepriceput mascat. E si PR, intr'adevar, dar nu e de blamat. In fond si la urma urmei, are ceva de vandut, nu? Insa dincolo de asta chiar e un blog. Cu atitudine si cu stil.

Sa ma ierti, coane Chirila. Stereotipuri si preconceptii. Suntem cu totii oameni, si totzi oamenii gresheshte, dupa cum bine stim. Welcome, therefore, to my blogroll :) Citeste tot...

Great quotes

Women need a reason to have sex. Men just need a place.

Billy Crystal Citeste tot...

Zeath

Nothing in the cry
of cicadas suggests they
are about to die
Matsuo Basho

Citeste tot...

Românul, dușman cu pădurea

Vişeu de Sus este în doliu. Ieri au fost înmormântaţi cei care au pierit în vâltoarea apelor. Maria Rad împreună cu Claudiu, băieţelul său în vârstă de numai opt ani, s-au adăpostit de furia apelor într-o casă, pe un deal. Au murit sub dărâmături.
„Claudiu striga la noi: «Luaţi-mă de aici, că mor!». Am încercat să ajungem la ei, dar nimeni nu l-a putut salva", spune Ileana Danci, sora Mariei. În aceeaşi casă a murit şi un văr de-al lor, Ion Păsăriuc (25 de ani).
Un băiat de 16 ani, Ştefan Tomoiagă, a fost smuls de ape de lângă tatăl său. Toţi au dispărut sub privirile neputincioase ale rudelor. Nici în Moldova nu s-a domolit furia apelor. Noi viituri sunt aşteptate pe cursurile Siretului şi Prutului, în judeţele Botoşani, Neamţ şi Bacău.
Adevărul, 30 iulie 2008
==========

Știu că sună cinic. Știu că scriu din confortul scaunului de la București, unde e zăpușeală și soare. Știu că nu știu cum este să vină apa peste tine, să îți ia ce’ai adunat într’o viață, acareturi, recolte, plapumi, șifoniere, căruța, mileurile de pe televizor. Dar și vieți.

Dar de asemenea știu că s-au și tăiat păduri într-o veselie prin părțile acelea de Bucovină și că, din păcate, amărâții ăia și-au cam făcut’o cu mâna lor. Cu toporul lor. Cu drujbele și cu gaterele lor. Cu foamea lor. De lemn, de bani câștigați repede, fără să se gândească la consecințe.

Iar acum trag ponoasele. Pentru că apa aceea vine la vale cu furie dintr-un motiv simplu: că nu mai are în ce să se oprească. Ecologie învățată cu lacrimi și cu sânge.

Și mai știu ceva. Din păcate, în tot corul ăsta de știri și editoriale privind inundațiile din 2008, mai toată lumea din stimata noastră presă românească de muci și de scandal și de rahat partinic îl înjură pe Băsescu, sau se preocupă cum a pierdut elicopterul Tăriceanu, sau ce a zis prezidentul despre costumul lui Gigel, sau ce cizme și-a tras în picioare. Sau, în cel mai bun caz, ce nenorociți au fost nenorociții ăia din administrația locală care nu s’au îngrijit de lucrările de regularizare a cursurilor de apă.

Însă nimeni din jurnaliștii lui pește prăjit, sau din politicienii lui salam afumat nu a îndrăznit până acum să afirme evidența: apa vine peste voi, oameni buni și mai puțin buni, pentru că v-ați tăiat pădurile ca niște dobitoci.

Și în loc să repete cu obstinație educativă: Români, nu vă mai tăiați pădurile! Români, nu vă mai bateți joc de copaci! Români, învățați să respectați natura! Români, nu fiți porci!, jurnaliștii lui pește împuțit și politicienii lui salam expirat le plâng populist de milă sinistraților, și le promit marea cu sarea, și fraternizează din motive electorale cu ei, și le dedică patetice articole de tip tabloid, ca în fragmentul pe care l'am pus la început, din Adevărul, ziarul ăsta care pe vremuri era comunist, dar serios, iar acum a ajuns să fie democrat, dar de un tabloiditism de rahat fără de cusur.

Codrul, frate cu românul. Românul, dușman cu pădurea.

Știu. Sunt cinic. Dar, din păcate, și am dreptate. Și mai știu ceva. Că, din nefericire, de cele mai multe ori cei care mor sau care suferă din cauza apelor nu sunt aceiași cu cei care profită de pe urma tăierii pădurilor. Ăia care fură în stil mic, cu căruța în miezul nopții, sau ăia care fură în stil mare, cu Taherul cub, niciodată nu suferă de pe urma faptului că au dat, direct sau indirect, cu drujba la rădăcină. Totdeauna suferă și mor și rămân fără case și agoniseală ăi amărâți, ăi săraci, ăi rupți în cur, ăia de’i iubește PSD-ul și popa doar în an electoral sau doar în discursuri, că în rest sunt ocupați să facă un ban cinstit de pe urma lui Taher care taie pădurea s’o ducă la frații lui musulmani, la fel de retrograzi și de feudali și de șmenari ca și distinșii lor omologi, popii noștri ortodocși.

Codrul, frate cu românul. Românul, dușman cu pădurea. Și, din păcate, e de’abia începutul. Pentru că românul nostru n’o să se potolească până nu o să taie tot. Și pe urmă, probabil, o să inventeze o Mioriță forestieră, de jale și de suspin.

Mama noastră de proști... :( Citeste tot...

Acolo!

Citeste tot...

Cîntec de nucă verde

Cîntec de nucă verde
Geo Dumitrescu

"Dar Blanca-Doamna, crin în floare,
Ce îngînă cu vers de zînă?
Dar Bertha cu piciorul mare,
Alisa, Eremburga?..."
(Villon – Vulpescu)

Și foaie verde trei lămîi,
"rămîi, o, nu pleca, rămîi..."
cîntam, cu zarea căpătîi,
nepăsătoarelor statui –
eram școlar, erau dudui,
eram un cal cu șaua-n spate,
cu semne de celebritate,
iubeam iubite adecvate
pe doi trei poli și jumătate...

Și diridam și alelei,
negustorite oase,
fiți binecuvîntate-n trei
și răsplătite-n șase
voi, neuitatele femei,
o, preafrumoasele femei
din ultimile clase!...

Și iarăși verde trei lămîi,
iubire fragedă dintîi –
era de Sfînta Filofteea
cînd mă-nvățarăți fapta-aceea
ce-o face omul cu femeea,
caci vouă vă eram frumos
și de-a călare și pe jos,
o, fete vechi, cu pulpe groase,
nemijlocite și frumoase!...

Și foaie verde și-un pistil,
mirări de tînăr imbecil
cu ochii mari pe sub nombril –
plecam înalt și lat în spete
în triviale menuete,
cîntînd spre Maica Preacurvită:
O, du-ne iarăși în ispită
înfrigurata stalactită!...


Citeste tot...

Seek and destroy

terente banu: cred ca terente te rezolva shi pe gratis, nu e nevoie sa sari cu banu pentru asha ceva

teoria pizdei: cum spune tziganu: teoria ca teoria, da' praftica ne'omoara

numar de telefon la postul realitatea tv: n'am. nu'l dau. nu vreau. cumpara'tzi tonomatul tau propriu shi personal

brana aeriana: acolo este tzara mea, shi neamul meu cel plin de stanca

fasceita plantara: am. tzi'o dau pe toata. cumperi? dau shi pe gratis, ca terente

vreau teren bobolia: n'am. nu dau. doar in pitzigaia. sau pe obarshie. sau pe macesh. sau pe calinet. sau in ciobu.

explicatie capete pomeni: cand mori, raman babele. cand mor shi babele, ramane amintirea. pe urma moare shi amintirea. incet-incet

turambar / turambarr: yup. that's me. cu un r in suflet si cu doi in link

ileri: sculeri. matriteri. ieri. vineri. boieri. hingheri. mineri. si'n doi peri.

braul de mijloc: acolo este tzara mea, shi neamul meu cel plin de ceatza

tanita tikaram versuri romana: more than twist in my philosophy

anl braila. conditi de cumparare: se cumpara un plic. se baga banii de shpaga in el. se da un plic. se scot banii de shpaga din el. restul sunt acte, notariat shi alte birocratzii.

scutur india: scutur'o. scutur'o...

cotidianul din 10 iulie: old news is no news. there's no history. there's no future. just a shallow today. vai de mama lor de ziarishti...

platan paltin: unu'i unul. altu'i alta. unul la mine in curte. altul la mine in padure. amandoi, aici, sub osul fruntzii Citeste tot...

Complicat pentru vizitatori si functionari

Mai nou, teoriile sunt ca sa gandesti pozitiv... dar aici dai intr-o chestie perfida. Mai ales in omul modern care simuleaza foarte mult, pentru ca el e intr-o vrajba continua si traieste intr-o zona de fictiune. Cam cum se intampla prin biserici: eu cred ca 90% din cei care intra in biserici sunt vizitatori, la fel cum buna parte din preoti sunt doar functionari. Chestia cu harul, cu credinta, e mai complicata...

Marcel Iures, interviu Hotnews Citeste tot...

Patru

Patru le'a dat. Si i'a dat cu cracii in sus. Ad litteram.

Pentru cei dintre Dvs., multzi probabil, care nu stiu: la a 3a Cupa Mondiala de Rugby, din Africa de Sud, in semi-finala Noua Zeelanda - Anglia, Lomu le'a dat englezilor patru eseuri, practic trecand de unul singur peste toti aparatorii, ca un buldozer, ca un rinocer. Pana atunci nu se mai intamplase asa ceva, mai ales intr-un meci de cupa mondiala, mai ales de la un pusti necunoscut de 21 de ani care de'abia intrase intr-o echipa nationala. Si nici nu s'a mai intamplat de atunci incolo.

Jonah Lomu. The stuff the dreams are made of.

:)



Citeste tot...

Romani la munca

Cald afara. Si tehnologia necesita o atentie sporita. Sa nu care cumva sa'l scape din maini.

Courtesy of Sorin. :)

Citeste tot...

Been there, done that

Deci sa nu v'aud. Deci ciocul mic shi joc de parlamentari, cu manutzele prin nas shi prin alte orificii proprii shi personale. Deci daca zicetzi ceva de rau de Batman: The Dark Knight, suntetzi nishte nashparlii mai nasoi decat aia care scobesc in nas cand voteaza.

Pana acum, luam partea filmului asa, din principiu, pentru ca imi place Batman, desi nu rezonez cu ce deseneaza astia acum prin comics - epoca de aur ramane pentru mine cea a anilor '70 - '80, pana in The Dark Knight Returns.

Insa acum l'am vazut. Si acum chiar pot vorbi in cunostinta de cauza. And you know what? Desi m'am dus cu inima stransa, ca pe vremuri la Matrix, usor-usor am rasuflat usurat: chiar e cel mai bun din serie pana acum. Punct. (Except that stiupid chainsaw voice they gave to the Dark Knight).

Pe bune. Am citit ceva Batman la viatza mea, e personajul meu preferat de benzi desenate, I really care about his fate. Si soarta lui, de data asta, e in maini bune.

Totul pleaca de la scenariu. Un scenariu shnur. Grim, convolute, realistic, fara nici un faux pas. Facut de Nolan & Nolan (unul din ei, regizorul, of course; celalalt most probably frati-su - mi'e lene sa verific). Baietii aduc un tribut subtil uneia din sursele principale de inspiratie: benzile desenate ale lui Loeb & Sale de la inceputul anilor '90 - The Long Halloween & Dark Victory. Unul din comisarii omoratzi de Joker se numeste Loeb. Cine stie, cunoaste. And modesty prevails, of course.

Al doilea element al succesului: montajul. Strans. Nervos. Dar nu prea. Nu cade in MTVisme gratuite.

Si al treilea: actorii, of course (regizorul nici nu se pune, nu? :). And guess what? Chiar nu e hype talk de marketing de Hollywood. Chiar e pe bune. Heather Ledger intr'adevar face rolul vietii sale (no pun intended: Dumnezeu sa'l odihneasca) si creaza the definite Joker. Jack Nicholson e un biet patetic isteric pe langa el. Ledger il face rau, mechant, evil, ilogic. Exact ce este the Joker in the best of the series. Alea needulcorate.

V'am spus: m'am dus cu sufletul strans la film, ferm convins ca va fi o semi-apa de ploaie umflata de mancatorii de marketing. Si, din fericire, nu a fost asa. The best Batman yet.

Duceti'va. Nu o sa va para rau. Dar mai inainte, cititi Batman: Year One. Pe urma Batman: The Long Halloween. Pe urma Batman: Dark Victory. Pe urma, of course, The Dark Knight Returns, the definite Batman series. Si, la sfarsit, ca sa il intelegetzi pe The Joker: The Killing Joke and Arkham Asylum.

Le'am cam spus pe cele mai bune, nu? :p

Citeste tot...

O de'aia pe zi

Prin mijloace specifice de cercetare, tocmai am descoperit ca in calculatorul meu zace o colectzie impresionant de obscen de mare de tza... de fotografii senzuale cu tenta artistica de natura corporal-explicita. Ma rog, nu fooarte explicita, ci presque explicita. Ca totushi, avem shi noi limitele noas.. voastre.

Pentru rauvoitori (si pentru subalternii care se intampla sa citeasca acest blog - marsh la munca inapoi. Mama voastra de surferi pe Internet in timpul programului... ), ma grabesc sa mentionez ca nu eu. Nuuuu. Nu eu. Bilbiloii. Acesti monstri mitologici despre care, intr-o alta zi, cu alta pornire non-ero.. non-artistica in mine, va voi povesti mai in detaliu. Pana atunci, suffice to know ca bilbiloii este nishte chestii ashaa... asha mici si rele care pricinuiesc tot soiul de ghidushii in contra oamenilor mari.

Well. Ei bine. Deci. Deci az' noapte, bilbiloii, intr-un raid de commando multimedia, au tabarat asupra calculatorului meu deschis si neparolat si au descarcat, intr-o veselie zor-nevoie mare, o galeata de poze cu tza... Cu de'alea. Nu pot sa spun cuvantul, ca intre timp m'am facut om mare si serios si abordez pe acest blog numai subiecte de extrema importantza geo-strategica, istorica, economica shi patibulara.

Deci bilbiloii. Deci eu n'am nici o vina. Deci they made me do it. Shi am fost bolnav cand eram mic. Shi e prea cald afara, deci sunt in iresponsabilitate vizuala de ordin termic. Deci de'alea, bre... Cum naiba le zice? Hait c'am uitat cuvantul. Ba, drept sa va spun, am shi uitat cum arata. Voi mai shtitzi?

:blink:

Citeste tot...

On Reflection

On reflection, there ain't too many bands like them.

Damn it. I wish I'd see them doin' the gig. Unfortunately, there's no friggin' chance. They're dead. They're stiff and gone. Just the good ol' times, courtesy of YouTube and other pira.. other multimedia sites.

Citeste tot...

Tonite, dark wings

The Joker: Bruce... Wayne, n'est-ce pas?
Bruce Wayne: Most of the time.

Yeah. This evening, babe. And I'm gonna love it.

:)


Citeste tot...

Damn it

Damn it. Trebuie sa ma intorc la Bucuresti. Life sucks and then we swallow.

Si e asha o atmosfera bucolica aici in balansoar. Soarele bate dinspre est, umbre inca mai sunt prin curte. Miroase a iarba si a proaspat si a verde.

Damn it. Life sucks and then we go urban.

:( Citeste tot...

Le Chat

Le Chat. Par Geluck. Depuis 1983, le meme, et meme pire.

Presque tout else ist presque nashpa.

:)









Citeste tot...

Huxley again

You never see animals going through the absurd and often horrible fooleries of magic and religion... Dogs do not ritually urinate in the hope of persuading heaven to do the same and send down rain. Asses do not bray a liturgy to cloudless skies. Nor do cats attempt, by abstinence from cat's meat, to wheedle the feline spirits into benevolence. Only man behaves with such gratuitous folly. It is the price he has to pay for being intelligent but not, as yet, quite intelligent enough.
Aldous Huxley, Point Counterpoint

Puteti citi despre Aldous Huxley aici. Ma rog, sunt si alte surse mai limpezi la creier si mai elaborate decat Wikipedia, dar uite ca mi'a intrat rutina cibernetica in sange.

Cititi si despre familia Huxley. Una din marile familii de intelectuali britanici, calarind saua dintre secolul 19 si secolul 20. Fondatorul, buldogul lui Darwin, Thomas Huxley. Are Stephen Jay Gould un articol miscator despre perseverenta si fidelitate si tenacitate si dedicatie parentala, povestind despre sotia acestuia, despre cum s'au cunoscut in Australia, cum l'a asteptat, cum s'a luptat cu viata si a navigat prin viata cu putere, ca o adevarata stapana victoriana.

Pe urma, nepotii. Unul, Julien, mare biolog la randul lui, pe urmele bunicului. Celalalt, Aldous, stalp de referinta ale literaturii secolului XX.

Concluzia? Cu ce sa ramanem in cap? "It is the price he has to pay for being intelligent but not, as yet, quite intelligent enough."

:) Nu va uitatzi asha urat la mine, stimatzi creshtini ortodocshi de rit latin conservator. Nu am spus'o eu. Englezul e de vina. Eu doar transmit cuvantul domnului. Domnului Aldous Huxley.

:) Citeste tot...

Wallabies vs All Blacks

Tri Nations, cel mai puternic turneu de rugby international, in afara Cupei Mondiale, continua. Dupa cele trei meciuri de pana acum, doua Africa de Sud vs Noua Zeelanda si unul Africa de Sud vs Australia, azi, sambata 26 iulie, urmeaza Australia vs Noua Zeelanda. La australieni acasa.

Pana acum e un turneu foarte echilibrat. Africa de Sud a mancat o data bataie si a batut o data (slightly unexpected) la neozeelandezi acasa. Pe urma a mancat bataie la australieni acasa. Deci cam fiecare echipa are o victorie si o infrangere, except the bloody Wallabies care au un singur meci, o victorie. Deci e strans. Un motiv in plus ca meciul de azi sa fie interesant, cu miza si cu oase rupte.

De la ora 13:00, pe Sport.ro, cum ne'am obisnuit deja.

Singura problema: m'am invatzat atat de mult cu comentatorii din emisfera sudica, la obiect, echilibratzi, pe faza, surprinzand subtilitati pe care altminteri le'ai trece cu vederea, incat cand ma gandesc ca iar o sa ii aud pe romanashii noshtri patetici, parca imi vine sa dau televizorul mai tare si sa il inchid, sa astept sa apara meciul pe Diwana. Dar pe urma imi trece, bunintzeles. Nimic nu se compara cu un meci in direct. Da, Dane, ai avut dreptate: pe vremea aia nu intzelegeam de ce. Acum, incetul cu incetul, iau shi eu microbul.

Deci orele 13:00. Deci Sport.ro. Deci Go All Blacks.

O Ka mate, ka mate
Ka ora' Ka ora'

Adica, in traducere care pastreaza spiritul textului: Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor de canguri...

:)



===========

LATER EDIT: Damn it. I'au batut australienii de le'a sunat apa in cap. Prima repriza a mai fost cum a mai fost, echilibrata si cu reveniri. Dar in a doua australienii au fost pur shi shimplu dezlantzuitzi (dovada punctul bonus pentru cele 4 eseuri, not a small feast against the All Blacks), in timp ce neo-zeelandezii parca au avut mainile impiedicate.

Insa, dincolo de rezultatul care nu prea imi prieste, unul din cele mai bune meciuri de anul acesta. In forta, cu momente de stralucire personala fulminanta (pase, strapungeri, intrarile lui Carter si Tuqiri). De departe cel mai bun meci de pana acum din Tri Nations 2008 si unul din meciurile care poti sa le revezi cu placere dupa ani de zile.

Respect, cangurilor. Atzi fost mai buni. Iar Robbie Deans si'a luat revansha.

:)

Citeste tot...

Doua in seara asta

Mai intai Le corniaud. Tot cu Bourvil si cu Louis de Funes, tot in regia lui Gerard Oury. Mda. Cam slabutz, mai ales dupa ce'am vazut zilele trecute La grande vadrouille. Cateva secventze unde am ras si noi mai cu pofta. In rest, subtzireanu. Nu prea am fost incantatzi, si mai-mai ca ne'a parut rau de timpul pierdut.

Dar pe urma ne'a trecut supararea, pentru ca am vazut Kavkazskaya plennitsa, ili Novye priklyucheniya Shurika. In regia lui Leonid Gaidai, ala care a facut si 12 scaune.

Nu vretzi sa shtitzi. In acelashi spirit de umor gros, tip slapstick, ca si La grande vadrouille, insa in plus cu nishte delicioase replici subversive (Da'mi dai si o excursie pe gratis. Da, cum sa nu: in Siberia) care cu sigurantza faceau deliciul publicului comunist. Cu aceeasi atmosfera de escroci de larga respiratzie internatzionala a la Ostap Bender, care nu potzi sa nu'tzi fie simpatici. Cu o galerie de mutre patibulare fabulos de expresive, cum rar gasesti prin filme. Cu un ritm neasteptat de viu, de MTV chiar, de multe ori cu piciorul pe pedala de acceleratzie, pentru a accentua stilul slapstick si guignolesc. Si cu o coloana sonora proaspata, jazzy si twisty, de nici nu zici ca eshti in film rusesc din anii '60. A: si cu niste peisaje din Caucaz totalmente turistice.

Pe scurt: a meritat efortul, iar reticentza initziala a fost repede spulberata. Un film de vazut. Pentru aia care stiu de unde sa ia filme vechi si ce inseamna KG :p.

Da. Si acum, inainte de culcare, m'am hotarat: maine seara continuam filmele delicios subversive rusesti si vom vedea Beloe solntse pustyni. Eu l'am mai vazut o data, dar Flo nu. Alta piatra de temelie a filmului rusesc. Cautati, cititzi si vetzi afla.

A, ca veni vorba de filme rusesti delicios de subversive: Kuuu. Ku.

Ku? Kuuuuu. Ku ku. (in traducere pamanteana: Shedintza continua, tovarashi!)

:)



Citeste tot...

A happy by-product

Happiness is not achieved by the conscious pursuit of happiness; it is generally the by-product of other activities.
Aldous Huxley Citeste tot...

Istoria logaritmică

Nu, nu este vorba despre matematică. Nici despre logaritmi, nici despre istoria lor. Ci despre cu totul altceva. O idee care mă vizitează de mult, de cel puțin 10 ani, alături de ideea de nostalgie anticipativă, de care sper să vă povestesc altădată.

Despre ce e vorba? Despre percepția noastră non-liniară asupra istoriei, dată de distribuția non-uniformă a informației, dată de evoluția surselor de informație istorică și de nivelurile diferite de interes.

OK, OK: mai simplu, ca să înțeleagă și Elena Udrea sau Mircea Geoană.

Dacă ne gândim la ce s-a întâmplat între anii ’40, când a fost cel de’al doilea război mondial, și anii ’80, de exemplu, ni se pare că a trecut o groază de ani, pentru că știm că s’au întâmplat o groază de lucruri: dezastrul de după război, tensiunea premergătoare Războiului Rece, asediul Berlinului, Mahatma Ghandi, revenirea economică din anii ’50, desprinderea coloniilor, evoluția moravurilor, a tehnologiei, revoluția eșuată din Ungaria, anii ’60, the Beatles, the Summer of Love, invazia Cehoslovaciei, tranzistorul, Golful Porcilor și toate nemerniciile Războiului Rece...

Și exemplele, doar din 20 de ani până în anii ’60, și doar la foc automat, pe repede înainte, fără prea mari sforțări, pot continua grămadă. Și nici nu am intrat în anii ’70: Led Zeppelin, OPEC, inundațiile, cutremurul, punk, recesiunea economică...

Ei bine, ia încercați să vă găndiți la distanța dintre 630, să zicem, și 650. Anno Domini amândouă. E parcă doar un biet blip pe radarul istoriei. Dat fiind că mare lucru nu știm, sau nu am citit, sau nu ne interesează, despre acei ani, ni se pare o firimitură de timp. Când, de fapt, e vorba tot de 20 de ani trecuți în aceeași viteză, cu aceeași densitate de trăiri umane, care însă fie nu s’au transformat în documente istorice, fie nu ne interesează.

De aceea vorbesc de logaritmi. Precum distanțele diferite care, prin logaritmare, ajung să fie asemănătoare (de exemplu: de la 10 la 100 sunt 90 de unități liniar vorbind, însă în logaritm bază zece e diferența de la 1 la 2. De la 100 la 1000 sunt 900 de unități liniare, însă diferența logaritmică e aceeași: de la 2 la 3 – tot o unitate), la fel și în istorie, tindem în mod insidios, inconștient dar puternic și care ne afectează gândirea și înțelegerea istoriei, să privim printr-un ochean inversat și să măsurăm în minte cu lungimi diferite de timp perioade practic egale.

Cel puțin mie asta mi se întâmplă. De câte ori citesc texte istorice, trebuie să fac un efort conștient de recalibrare și să îmi amintesc că de la 1,200 BC la 800 BC sunt 400 de ani, adică tot atât cât de 400 BC la 0 AD sau de la 1,600 AD la 2000 AD. Și câte știm / ne închipuim că s-au întâmplat între 1,200 și 800 BC, și câte știm că s-au întâmplat între 1940 și 1960, darămite între 1,600 și 2,000!

E drept că pe vremurile acelea lucrurile nu se întâmplau cu aceeași viteză, că interacțiunile între oameni erau mult mai puține. Asta din două motive: pe de o parte, pentru că populațiile erau mult mai mici (un trib mare avea maxim 100 mii de oameni, adică aproximativ cât un biet oraș mediu din zilele noastre); pe de altă parte, datorită izolării spațiale și limitărilor tehnologice (să străbați o distanță de 100 de km era o aventură de zile întregi, plină de primejdii și efort, în timp ce acum, dacă ne chinuim un pic, într-o oră suntem acolo). Dar asta nu înseamnă că acolo, nevăzuți, neștiuți, nu au trecut tot 400 de ani.

Ca să nu mai spun că, pe măsură ce ne scufundăm în trecutul preistoric, lucrurile se agravează. Ce mi’e 10,000 BC, ce mi’e 11,000 BC? Tot Magdalenian era, tot pietre de râu și piei neargăsite și inventarea agriculturii. Când, de fapt, sunt 1,000 de ani. Adică fix distanța dintre 1,000 AD și 2,000 AD. Adică fix distanța de la Cruciade și de la Willhelm cuceritorul și de la huni și Gelu, Glad, Mennumorut și până la Internet și Spice Girls.

Concluzia? Cu grijă când intrăm cu gândul în istorie. Trebuie să conștientizăm această tendință de percepție non-liniară, exponențială, și să-i aplicăm logaritmul de rigoare. Adică ln (800 BC – 1200 BC) = ln (1960 – 1940). Și ln (10,000 BC – 11,000 BC) = ln (2,000 AD – 1,000 AD).

Ați înțeles? Logaritm. Și atunci sunt toți egali, în vastele câmpii de vânătoare ale minții noastre. Hunii. Celții. Revoluția agricolă. Pitecantropii și neandertalii. Ieșirea din Africa. Renașterea. Războiul Rece. Beatles. Indo-europenii. James Cook. Rusia kieveană. Aztecii. Și OPEC, of course. Și Spice Girls, mânca’le’ar istoricul pe ele de țâțoase sexoase și pline de sevă de mit.

:) Citeste tot...

Campania de toamna de cules jazz

Zice ca o sa avem mare mare festival de jazz in toamna, la sfarsitul lui octombrie. Zice ca o sa vina Chick Corea si John McLaughlin. Bucharest Masters of Jazz, zice ca se cheama.

Zice ca inca mai ma gandesc daca ma duc sau nu. Daca nu m'am dus eu la Metallica, sau la Jethro Tull, de ce m'as duce oare la nasoii ashtia doi?

Am cu ce. Am cu cine. Am unde. Da' de ce?

:blink: Citeste tot...

Termopane, termopane...

Cresc termopanele astea, dom'le, mai ceva ca porumbul dupa ploaie.

Intr'un an de zile, din 2007 pana in 2008, avem o crestere de la 19% la 27% gospodarii. Cum ar veni, un sfert din gospodariile patriei noastre producatoare de porumb si alte tehnologii nucleare si-a tras termopane. Aproape o treime, daca suntem generoshi cu privirea catre cifre.

Iar asta este o combinata alpina rezultata dintr-o dublare, de la 6% la 13%, in rural, acolo unde avem porumbul cat casa, si o crestere de 10 puncte procentuale, de la 29% la 38%, in urban. Adica doo cincimi. Adica peste o treime, in urban. Acolo unde pune lumea porumb pe terasa blocului si chiar si pe balcon. Pe balconul ala inchis cu termopane. Cum zice compozitorul de cantautor de muzica termica: Termopaaaaneee, termopaaaneeee....

Deci sa nu va mai aud, da? Deci sunt bune si statisticile despre termopane la ceva. Deci sa nu mai facetzi mishto in intalniri tehnice despre termopanele mele. Da? Avem de'a face cu o expresie a cresterii nivelului de trai, concretizat in aspiratoare, masini automate de spalat, termopane si alte telefoane mobile.

Cumpara lumea in draci, si asta pentru ca - slava Domnului! in cele din urma, are cu ce. Si uite asa avem de'a face cu o revolutzie tacuta, insidioasa, care schimba fatza acestei Spanii din Balcani. Se pun termopane si parchet la tzara. Ishi tzine lumea molecularele cu doua maini, la toate urechile din dotare. Incepem sa avem ambuteiaje shi in orashe obscure cum ar fi Timisoara (ho ho ho, sa vezi acum ce urla austro-ungarii), Mizil, Campina sau Telega.

Ca sa nu mai vorbesc de Telega. Telega, acest pamant mirabil, satul de tip struto-camila prin excelenta, la marginea plina de tensiune creatoare dintre rural si urban. Nici tarani, dar nici oraseni. Well, in coltzul asta de ulitza a noastra, toate casele din jur, dar toate, au fost renovate / imbunatatite in ultimii 3 ani de zile. Consolidari, reparatii, acoperis, chestii de substanta, dar si parchet, usi, instalatii electrice, termopane si altele care tin mai degraba de suplimentare, nu de necesare. Stiu, stiu: e doar un exemplu anecdotic. Dar astfel de anecdote utilitare sunt peste tot, si ele se regasesc in serpisorii aia de evolutii statistice, in termopanele mele din chestionar.

Deci duduie, tata. Deci Spania din Balcani, frate. Cu banii Spaniei din Iberia, nenicule. Creshte, dom'le, tzara, in ritm de termopane, shi noi o data cu ea. Ca porumbul dupa ploaie.

Termopaaane, termopaaaane...

:) Citeste tot...

Knots

Din capitolul "Ce face omul in vacantza..."

Plecand de la o stire triumfalista din Gandul, cum ca am facut si am dres la Olimpiada Internationala de Matematica, m'am dus pe site-ul acesteia si am descoperit ca, din contra, in ultimii ceva ani rezultatele romanilor au scazut. Nu mai sunt anii de glorie '80, cand stateam in coasta rusilor si obtineam in mod constant locul doi pe tari. Intre timp americanii si chinezii au venit tare din urma, China calca totul in picioare si noi suntem in a doua grupa valorica si in loc sa luam mai degraba medalii de aur, luam mai mult medalii de argint.

A, BTW: Stiati ca suntem tara in care s-a organizat prima editie a Olimpiadei Internationale de Matematica, in 1959, si tara unde s-au organizat cele mai multe editii ale acesteia, 5?

Dar, ma rog, nu asta vroiam sa spun aici, chiar daca mi'am descarcat tabelul cu rezultate si m'am si jucat un pic in Excel cu el, sa intzeleg ierarhii si evolutzii. Ca deh, asta mi'e priceperea.

Pornind de la asta, am ajuns sa citesc despre topologie. Si despre faptul ca topologia demonstreaza, printre altele, ca in orice moment exista un loc pe Pamantul asta unde nu bate vantul. Si despre topologie again. Ceea ce va doresc si Dvs.

Pe urma despre noduri. Pe urma m-am uitat si la poze. Si pe urma despre teoria grupurilor, un pic de istorie. Si asa am aflat legatura dintre Karl Marx si grupuri, in viziunea vamesilor americani.

Ceea ce, inca o data, va doresc si dumneavoastra.

PS: Si tocmai mi'am reamintit ca Nicusor Dan, unul din cei cu care m'am vazut la nunta lui Ioanid, a fost unul din olimpicii nostri de exceptie. De doua ori medalie de aur, cu de doua ori 42 de puncte din 42 de puncte posibile. Ca si fratii Moroianu: Andrei si Sergiu (Sergiu era si el la nunta). Andrei a luat si el de doua ori punctajul maxim. Sergiu si el o data.

Mda. Chapeau. Those are the heights, my friends. These are the really great Romanians.

:)



Citeste tot...

La grande vadrouille

Ne'am uitat aseara la La grande vadrouille (Marea hoinareala, pentru astia din voi French-challenged people). Cu Bourvil si cu Louis de Funes.

Genial film. Genial scenariu. Geniali actori. Geniale vaci... A, pardon: in filmul asta nu sunt vaci. Doar caini lupi shi nemtzi ciobaneshti :)

De mult nu am mai ras asa de mult, de sanatos, de fara pretentzii si fara farafastacuri gomoso-telectualo-cautate. Gaguri clasice. Fatzauri de macsima ecsceptzie comica. Tushe groase. Scalambaieli de vis. Emotii simple, unadultered. Cum zice poetul: Simple si clare / Ca patru galeti de var cazute in cap la nemernicu de neamtz cotropitor.

They don't make them like that anymore :(

A, era sa uit: senzatzia de viitor in prezent cand deschizi internetu, te duci acolo unde unii stiu si altii nu, pe titrari.ro, cauti subtitrarile si vavavoum! in cateva secunde le ai. Gain without pain. The future is now. Subtitles descarcate repede-repede la Telega. Maica, in ce hal de scifi am ajuns, maica...

Ceea ce va doresc si domniilor dumneavoastra, stimati cititori de rit crestin ortodocs latin, conservator si desuet.

:)

Citeste tot...

Victorieeeee!!!

Mda. Aha. Cum zicea prietenul nostru Winnetou: Uf. Uf uf uf. What a relief.

Zice ca suntem cu putirintza plina pana dam coltzul. Zice ca nu trebuie sa ne fie frica: nu se usuca si nu pica. Nu se strica nu'i peltica nu e mica ba e mare si ridica. Fara frica fara frica. Nici nu moare, nici nu'i mica. Nu se strica se ridica. Fara frica fara frica.

Auzi, ba cititorule ba? Nu. Nu nu nu. Putem, baaa! Avem cu ce, baa! Ca Anthony Quinn si ca totzi patriarhii, baaa. Nu astia de acum asecsuatzi si plini de patrafire, ci aia de pe vremuri, care creshteau oi si babardeau oi si cresteau consoarte shi babardeau consoarte si amante si prazi de rasboi si scorburi de copaci pana spre patru sute cinci sute de ani, ba unul din ei pana si spre optsute de ani, ca pe atunci erau roshiile fara aditivi si apa nepoluata si sana totalmente 100% naturala, lapte de baut fara gelatina si fara naut.

A, ca era sa uit! Un gand de bine si de consideratzie catre distinsele recipiente ale acestei descoperiri epocale. Catre dumneavoastra, stimate cititoare de rit feminin crestin ortododocs. Auzitzi dumneavoastra, stimate domnitze plinutze cu manutze finutze? Pan' la moarte, doamnelor. Pan' la moarte. Atzi pus'o. Vai de mama domniilor dumneavoastra. Pan' la moarte o sa va alergam cu ea sculata, luminata si curata.

And happiness and joy befell over the face of the mighty Earth. And all rejoiced the words of God.

Uf. Uf uf uf. What a relief. Pan' la moarte.

:rofl: Citeste tot...

A murit un tata

Damn it. Ce limpede la suflet eram si am dat, dintr-o data, peste asta. De mult n'am mai simtzit o asemenea zguduiala de strangere de inima de amaraciune. Mai ales cand citesti si asta.

Damn it. Life is a bitch and then we die.

Condoleantze, aprilsea. Incercam sa fim alaturi de tine, in masura in care Interneticitatea inseamna a fi alaturi de cineva.

Dumnezeu sa-l odihneasca... Sa ne rugam pentru odihna adormitului tata.

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Așa este jocul.
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci în câte câți vrei.
Arde-l-ar focul.

:( Citeste tot...

Bliss. And rain.

Lu Groparu nu'i merge saitu. On second thought: ba ii merge, da' totushi are ceva pe'acolo pe la linkuri. Gropare, s'o stricat Trabantu, bre! Cheama, bre, instalatorul clujean sa dea cu vibratoru sa'i faca ceva sa repare situatziunea, sa ne putem rade intru mare lectura blogului dumitale, bre.

Oblia face clatite. Fara noi. Mama ei de blogeritza fara pic de altruism virtual. Huooo! La oas... La tigaie cu ea! Vrem si noi. Cu smeura, ca's cele mai bune. More more more.

Afara ploo si sunt presque 12 grade, de zic ca a coborat brusc toamna din muntzii mei unde sunt zmei. Ploo in Telega, dar si mai si ploo in Bucuresti. Adica la concert la Metallica. Adica acolo unde trebuia sa ma duc eu si nu m-am dus. Adica mi's bun. Asha intensitate de premonitzie actional-volitiva, mai rar, nici la OTV nu s-a vazut. Ce te faci, neamule, ca ploo la concert? Metallica cu grindina. Sa ascultzi metale grele si apa sa itzi curga incet paraiash pe dupe ceafa, ca la ciobanul din Mioritza, cand pazea el mioritza laie pe furtuna si viscol. Si aburi sa se ridice din toata marea aia de corpuri incinse, si la creieri, si la trup. Stiu cum e: am fost. E o chestie tare faina. Dar acum e bine aici, in Telega, in fatza calculatorului.

Speaking of OTV: la OTV, intre orele 18:00 si 21:00, s-a dat negru cu spume. Le'a tras CNA'ul heblul timp de trei ore, in care au dat doar textul admonestatoriu, cu toate faptele de nemernicie televizuala pe care le-au comis recent, intru gloria ratingului de cacat si propasirea prostiei agresive la romani. Drept pentru care am citit cu religiozitate, impreuna cu taica-meu, tot textu, si i-am explicat lui Papa toate detaliile tehnice, ca deh, mai stim si noi, ca am mai fost si noi pe la departamente de Programe (Ralucutzo, Sherbane, unde suntetzi, bre, cu tineretzea mea cu tot?).

Si mare bucurie a fost si s-a facut seara.

V'am spus ca ploo la Metallica? Imi pare rau ca iubitzii mei colegi de liceu nu aud telefonul, din motive de grohaieli macsimo-decibelice. Altminteri le-as da un tzar, sa ii intreb cum le e pe post de castraveciori muratzi in sos de heavy metal.

Ce altceva? A! Azi mi s-a intamplat o chestie taaaaare interesanta. Da' nu poci caci ca s'o v'o spui. Poate intr'o viatza viitoare. Cand vom fi cu totzii pinguini si mormoloci shi alte chestii de'astea puternic involuate, la fiecare dupe pacate si posibilitatzi.

Si ca sa preintampin rautacismele gratuite: nu, it's not about sex, or goats or other various innuendae pe care cu sigurantza le'o concoctat creerashele dumneavoastra mici, negre, rele shi parshive. Neeeah. It's about complitly somepin else.

.... And now for somepin complitly different: ma doare piciorul. Ceea ce va doresc si dumneavoastra, dragi cititori crestini ortodocshi de rit virtual.

Mama voastra de noapte buna!

:) :p Citeste tot...

Various

Mda. Azi am montat un leagan cu baldachin, pe care ne tot chinuim sa il luam de vreo doua-trei luni si tot nu il gaseam. In cele din urma s-a intamplat si azi i-a venit vremea de montare. Pe o ploaie persistenta. Din fericire, nu rece. M'am simtit de parca montam cortul in poiana aia mlastinoasa de La Table, cu apa shiroaie pe dupa ceafa si cu pantalonii scurti fleashca.

Pe urma am montat si o masa. Pe urma i'am fu... i'am fript un picior zdravan in coltzul de beton de la terasa. Al doilea deget al piciorului stang s-a transformat intr-o mustarie de sange. Pa unghie. Pa fericire. Si fix la piciorul la care am si chestia aia la talpa de ma doare in calcai, si unde am si un deget zdrelit, si care ma doare si in lateral, si care... In pana mea de picior stang: toate s-au adunat in el. Cutzu schiop.

Maine ar trebui sa ma duc la concert la Metallica. Si dintr-o data asha m-a cuprins o maaaare lene provinciala si am cazut de acord, impreuna cu mine insumi si cu sinele meu, doo personaje de mare respiratzie existentziala, ca imi bag picioarele si ca stau frumos acasa la Telega. Nu, nu imi ceretzi. Imi ceretzi degeaba: l'am dat deja.

Stiu. Sunt o carpa. Sunt un nemernic. Nu merit sa fac umbra pamantului. Sa renuntz eu tam-nesam sa ma duc la Metallica, in conditiile in care altzii si-ar da o unghie de la picior sa faca rost de belet in al treishpelea ceas.

Go figure. I'am vazut acum 10 ani. Nu am chef de plecat la Bucuresti. Dar mai ales si mai ales, nu am chef de stat la coada la stadion, de inghesuiala, de filtrele pulii mele de jandarmi cretini care te cauta si de bombe atomice, ca pe ultimii infractori, de aglomeratzia plina de transpiratzie, de stat in picioare (remember: am fasceita plantara la piciorul stang si doctorul mi'a recomandat sa stau potolit, sa dau cu piciorul in beton si sa iau repaos la pat). Deci nema Metallica. Deci sunt un boshorog bicisnic, care renuntza la scuturatul din pletele mentale.

Take no priso...

Nu. Pardon. Asta era din alta orchestra: Megadeth.

Take a look to the...

Neeeeah. Nici asta. Iron Maiden.

Master of puppets, you're pulling the striiiiiingsss!!!!

Ei, vedetzi ca shtiu? Ce'mi mai trebuie mie concert, daca stiu versurile?

Take no prisoneeeers, take no shit!

Si, ultimul dar nu cel din urma, un banc citit din intamplare in Ziua. Da, da, ziarul acela de securisti mici, dar vioi (de parca nu toate ar fi mai mult sau mai putzin la fel; ai, aud, bai stimatzi domni agentzi de influentza? mama voastra...)

- Doctore, sotia mea e infidela, in fiecare seara merge la barul pescarilor si agata barbati. Chiar mai rau, se culca cu oricine ii iese in cale. Imi vine sa inne­bunesc. Ce credeti ca trebuie sa fac?
- Mai intai, relaxeaza-te, respira adanc si incearca sa te calmezi. Acum, spune-mi si mie unde e barul acela?

Ceea ce va doresc si dumneavoastra, stimati medici, doctori, clientzi si pacientzi. Mentali, fizici si obstreticologici.


:) Citeste tot...

There's something in the air

De ceva timp se moshmondeshte ceva, ca nu pot sa spun ca "se coace", pentru ca e vorba de alta viteza de melc. Zice ca pe unii i-ar tenta sa schimbe Constitutia romaneasca spre a permite revenirea monarhiei. Barfa e de mai mult timp pe coridoarele patriei noastre, Republica Inedita Romania. Iata ca acum Valeriu Stoica ridica un pic cearshaful de pe proiect. Un pic, dar asta este, IMHO, a sign of things to come.

E clar ca la nivel tactic este o incercare de eliminare a lui Basescu de pe scena publica. Daca s-ar continua cu un sistem electoral la prezidentiale cum este cel de acum, sunt mari sanse ca Basescu sa fie ales din nou. Pe de o parte, popularitatea sa este mai persistenta decat ar vrea cei care ii sapa incet, temeinic si metodic la temelie. Pe de alta parte, la orizont nu se intrezareste nici un catindat care sa ii faca fata cu adevarat acestui de Gaulle romanesc, acestui Iliescu v02, acest Fat-Frumos-din-whiskitza. Nici Adita, nici Isarescu, nici Oprescu, nici Vacaroiu (ha! buna gluma, mester carmaciul de perdele de fum). Nici nimeni. Pour le moment, au moins. Credetzi-ma, shtiu ce vorbesc...

Deci atunci schimbam regulile jocului. Fie republica prezidentiala (nu mai aleg direct votantii, ci reprezentantii lor parlamentarii, si dupa cum se prefigureaza un PD-L incoltzit shi izolat de aliantza PSD - PNL, e clar ce va iesi). Fie monarhie constitutionala. Barfele spun ca ar fi si o oareshce intentzie de dorintza de capete non-romanesti, dar europenesti, in aceasta concoctare de moshmondreala.

Dincolo insa de componenta tactico-politico-rautacioasa anti-Basel a intentiei, s-ar putea sa fie si ceva element strategic in toata intentzia asta. Cum ar fi, de-un par egzamplu, anumite parti ale Uniunii Europene exasperate de molasa morala in care ne tot tavalim si care considera ca, poate, un poquito de monarhie ar institui ceva limpezime in front. Think Spain, for instance.

Anywat, time will tell. Pana atunci, rugatzi-va pentru sanatatea regelui Mihai. Ca mult de trait, din pacate, nu mai are. Si cine ii urmeaza?

Tu du dum du du dum du du duuuuuum (aici intro muzical din Imperiul Contraataca, pentru cei tari de ureche forumistica) Citeste tot...

Return to innocence

Innocence pe dracu. Dar asta mi-a venit in cap, si eu ascult de vocea cavernoasa a dushmanului within.

Zice ca prietenul nostru carele ne-a facut drumul la Telega, doar-doar l-o mai alege lumea inca o data, Florin Anghel, urmeaza sa se intoarca la dragostea dintai, la PNL, dupa esecul maretz avut acum doua luni la alegerile locale. Cu tot cu partid. O zestre mica, dar fashneatza si, orishicum, mai mult decat nimic.

Zice ca o vor face pe 23 august, moment de maretze impliniri shi nazuintzi sublime.

Zice ca nici macar nu-i asha de rau. Nu'i asha, dom' profesor?

Parerea mea... :)

Courtesy of Ioska. Pe surse, bunintzeles.

Run, Florine, run!

Citeste tot...

Mustatzi au fost, mustatzi sunt inca

The two sides can be distinguished on the tapestry by the customs of the day. The Normans shaved the back of their heads, while the Anglo-Saxons had mustaches.

Citeste tot...

Blóðugr örn

Nú er blóðugr örn
breiðum hjörvi
bana Sigmundar
á baki ristinn.
Fár var fremri,
sá er fold rýðr,
hilmis nefi,
ok hugin gladdi.

Citeste tot...

Great beheading

Not because of David, blessed be his heathen name, but because of Caravaggio, blessed be his heathen lights and shadows.

That's how flesh should shine in real life, ain't it?

Citeste tot...

Summer Blues

Nu sunt nici in Irlanda, nici din Irlanda, nici vreun pui de celt, ci mai degraba roman cu nume de grecotei sau de rusnac si cu vagi urme de sange tatar prin vine (if my face really tells the truth of those historical rapes, centuries ago).

Si totusi. Asta nu ma impiedica sa tanjesc dupa those mists. The mists of Avalon and the Celtic pride and folly.

It's summer, mates. It's summer and I remember Corto.

Citeste tot...

Springboks vs Wallabies

Gata. In mai putin de o ora incepe. Sa va uitati: 13:00, Sport.ro, Australia vs Africa de Sud. Tri Nations.

http://port.ro/pls/ci/cinema.film_list?i_film_title=rugby&i_area_id=17&i_st_inf=1

Nu stiu de ce, poate din cauza culorii de la tricouri, dar in ultimul timp nu prea reusesc sa tin cu Australia. Nu stiu de ce, dar ma enerveaza echipa asta. Therefore, go Boks! Datzi-le la oase, mama lor de canguri. Matfield, ai legatura...

Touch. Crouch. Pause. Engage.

:)

Citeste tot...

Sora lemnoasă a oului Kinder

- Ce e asta? ne întreabă Andra (Ant’a P’anta, pentru necunoscători), arătându-ne o ghindă cam verde și cam necrescută, adusă de Florentina de la Sibiu.
- O ghindă.
- O ce?

Nu văzuse ghindă niciodată până acum.

- O ghindă, Ant’a P’anta.
- O ghindă, adică un ou Kinder?

Moment la care amândoi părinții rămânem bouche bee, preț de o secundă, și pe urmă pufnim amândoi în râs. Vă dați seama ce patimă dupe oole Kinder este în mintea copilei noastre de nici trei ani...

Până la urmă am ajuns la un compromis fonetic: este o ghindăr. Citeste tot...

Aaaaargh!

Azi nu am baut nici o cafea. Am adormit pe la orele 15:00, cazut precum bradul doborat de drujba. M-am trezit habauc, ametit, cu o durere caracteristica de cap. Stiti cum e? Iti simti creierul mai mic si mai uscat, shrinked, ca o nuca de-aia care a trecut iarna cazuta in iarba si acum are miezul sfrijit si uscat. Si face clonc clonc clonc. Ashijderea si creierul meu: o durere difuza, insa in acelasi timp - paradoxal - eliberatoare si sanatoasa, si o senzatie ca imi joaca creierul in meninge.

Dependentza. Dezintoxicare. Limitele hoitului.

Uman. Mult prea uman.

:( Citeste tot...

They lean the same

M-au intarat. Si m-au provocat. Sa pun tzatze. Artistice.

John Currin.

Si uite ca pun. Si fac si blasfemii pe deasupra, intru propasirea actului artistic comparativ, cu largi respiratii de istorie a artei. Ca sa stiti, ba romanilor crestini ortodocsi de rit latin si conformist, de unde isi trage inspiratiunea artistul contemporan. Sa stiti, voi oropsitzi ai firii dezlantzuite, de ce face artistul cu ochiul la voi, sa va faca partasi si complici la actul artistic.

La arta, baaaa... Nu la tzatze. La Corpus Christi. La Mantegna. La Carracci, nu la carici.

R'atzi ai dracu de contemporani cu melcii vostri mentali plini de sex si de promiscuitate gratuita si ofensatorie.

:rant:

Courtesy of Slate, care binevoieste sa ne invetze.

John Currin, blasfemiatorul contemporan


Christul lui Mantegna - initial la asta ne-ar duce gandul


Christul lui Carracci - de fapt la asta face referire Currin
Citeste tot...

Kill, Then Love

Damn it! This movie is preposterously good.

There is just one bloody friggin' question: how comes I didn't endeavour myself to watch it until now? It lingers within my deep deep movie vaults since ages (I really mean it: I have it since at least four years ago).

Damn it again... To hoard, but not to enjoy. Until today, at least.

As the grand Russian outdoor chess master used to say: to kill, then to love.

That's what life is all about, ain't it, my dear victims?

:) :p


































































Citeste tot...