Nostalgia anticipativa

Traiesti un moment frumos intens monumental si puternic al vietii tale. Aerul vibreaza de fapte, si de ulii, si de frumusetze, si de intensitate. Si te simti viu si tanar si puternic si frumos si aerian. Sau pamantean si cu pipa in gura, precum Gabin. Asezat si morocanos de rit luminos.

Si atunci te taie la creier. Te gandesti cum, peste douazeci treizeci de ani, itzi vei aminti de acest moment frumos si intens si viu si aprig. Si cum atunci te vei pleoshti si vei cadea in buda melancoliei si a tristetii si a nostalgiei si a dorului dupa tinerete. Cum, batran si zbarcit si subred si putred, vei regreta prezentul de acum, trecutul de atunci.

Si atunci uliii cad din nori, impuscati, si aerul se face rosu si imbacsit, si viata nu mai vibreaza, si otrava se scurge incet prin sange si prin neuroni si prin oase si prin vintre. Si in loc sa fii melancolic si putred peste douazeci treizeci de ani, hat departe in viitor, dintr'o data esti de pe acum.

Si asta, dragilor, se numeste nostalgie anticipativa. Ceea ce va doresc si dumneavoastra.

Cu marar si patrunjel
Si trei grame de otzel

:p