Un rǎspuns de bun simț de la un om de bun simț

Întrebare: Şi pentru că aveţi două fete în şcoală, care este opinia dumneavoastră despre valoarea educaţiei pe care o asigură această instituţie astăzi?

Rǎspuns (Florin Repan): În contextul societăţii româneşti de astăzi, eu cred că şcoala este o oglindă a societăţii, adică ea nu poate fi mai performantă decât este România în ansamblul ei.

În acelaşi timp, eu nu sunt de acord că în şcoala românească de azi nu se întâmplă chiar nimic. Eu văd la copiii mei, observ o libertate de gândire şi o mentalitate care îmi dă speranţe.

E adevărat că în acelaşi timp poate nu sunt atât de dedicaţi cum eram noi şcolii, dar nici nu putem să îi convingem de ce ar trebui să înveţe de dimineaţa până seara, în contextul în care un om cu două-trei diplome poate nu e băgat în seamă de nimeni, deci e foarte greu.

Şcoala românească e ca şi societatea românească de astăzi: nu e totul pierdut, dar suntem departe de perfecţiune.

Florin Repan, interviu în Adevǎrul (29 dec 2011)

PS: Și pentru cǎ tot citez din acest articol, un alt paragraf de bun simț, care sǎ dea la rǎdǎcinǎ tuturor trǎiriștilor și intenșilor de pe lumea acestui spațiu isteric carpato-danubiano-pontic. Mama noastrǎ de isterici. Care estem. :(

Noi trăim într-un basm, am dezvoltat un soi de complex, în care noi avem tendinţa să ne considerăm nişte nedreptăţiţi ai sorţii, şi la nivel personal, adică avem o părere prea bună despre noi şi ne plângem, în majoritatea cazurilor, că nu suntem recunoscuţi profesional, în familie, în comunitate, dar şi la nivel de naţiune.

Avem senzaţia că naţiunea noastră a fost o naţiune călcată în picioare de mii de ani, de tot felul de tirani şi de popoare migratoare şi imperii şi-aşa mai departe.

Şi dacă ne uităm atent, filmele istorice româneşti reflectă exact acelaşi lucru, adică românii sunt trădaţi, românii sunt sacrificaţi, românii sunt eroi, şi toţi ceilalţi, mai devreme sau mai târziu, au păcatele lor.

Relaţia noastră cu adevărul istoric este foarte compromisă.


.