Lest we forget

Razboiul este o fiara. Un truism plat, o fisiala de cuvinte fara sens pentru cei mai multi dintre noi.

Pentru cei care au stat in fata mortii organizate insa, cel mai mare adevar.

De aceea pentru noi e foarte greu sa intelegem puterea, covirsitoarea semnificatie pe care le-au avut pentru participanti armistitiile neoficiale din perioada Craciunului 1914, la inceputul primului razboi mondial, cind combatantii inca mai aveau urme de umanitate si de comportament cavaleresc in ei si cind transeele nu-i abrutizasera inca.

Cititi Le feu al lui Henri Barbusse si veti intelege ce a insemnat primul razboi mondial, uitati-va la Paths of Glory al lui Stanley Kubrick, rumegati un pic si incercati sa intrati in pielea celor care s-au oprit din omorit si au iesit din transee si au sarbatorit Craciunul, neamt cu englez, francez cu neamt, in locurile pina unde mai deunazi se omorisera metodic, perseverent, modern, eficace.

Acesta este cu adevarat spiritul Craciunului, consumeristilor, nu zapaceala de cumparaturi prin care ne-am invatat sa trecem in zilele astea. Viata care razbeste asupra mortii, umanitatea si prietenia si mila si empatia si recunoasterea fratelui din dusman.

Craciun, de la Ajun, ne dati sau nu ne dati?

Courtesy of Tapiru, care ne-a adus aminte despre lucrurile cu adevarat importante.




.