Declarație olografă de Crăciun

Din îndepărtata Telegă,

de unde ne-am retras întru limpezirea minții, odihna creierului și aspra asuprire a burdihanului,

de unde platanul și bambusul cresc în ritmul lor natural, neforțat, plante de-ale noastre neaoșe, strămoșești, știți voi, barză brînză viezure bambus, simplu, neaoș, strămoșesc, precum strămoșești ne sînt și pomeții de cumani care v-am cucerit acum 700 de ani, măi pui de daci ce-mi sînteți, fraeri mici care v-ați lăsat cuceriți de o hoardă de arcași,

de unde nici întristare nici suspin nu e, ci doar o nevoie imperioasă de zăpadă să facem ghidușii de-alea specifice cu îngerași și bulgări și metereze și oameni de zăpadă și dat pe sanie și lins țurțuri și ce mai fac oamenii curați la cap cînd vine iarna,

de unde pînă și Internetul refuză să lucre, că am pus modemul la rece în găleata de vin, drept pentru care aceste rînduri au fost scrise în avans, în noaptea de joi spre vineri, înainte să plecăm de la București (habar n-am dacă e zăpadă la Telega sau nu, dar eu mă fac că știu, că așa îi șade bine autorului omniscient),

din aceste locuri binecuvîntate de Dumnezeu și de drujba dragilor mei consăteni care taie tot ce prind, mama lor de copaci, cum îndrăznesc ei să facă umbră acestui pămînt binecuvîntat de Decebal și de Traian,

de unde porcul și-a dat ultima suflare și acum ne privește galant de la înălțimea mațelor de caltaboș și de lebăr atîrnate la afumat în magazie,

de pe aceste meleaguri plenar mioritice unde te poți plimba în liniște cum se plimbă toți oamenii întregi la cap, încet, domol, cu mîinile la spate, cu Subaru, fără să deranjezi pe nimeni, cine mama naibii mai e nebun să umble pe coclaruri pe frigul ăsta, chiar și în Subaru,

de aici vă îmbrățișăm și vă colindăm și vă urăm să aveți parte de sărbători cum vă doriți, limpezi, așezate, fără patimă și fără zăticnire, cu cei dragi alături și cu Brel răcnind din toți bojocii lui de depresiv genial belgian care să vă spele gustul de Hrușcă din urechi,

să vă bucurați de un dezmăț culinar cumpătat, de excese artistice, spirituale și de ce nu chiar și erotice din belșug,

și mai ales și mai ales de fericire în exces.

Drept pentru care semnăm și ne menținem declarațiile,

noi ăștia, robii lui Dumnezeu care nu există,

Andra, Marta, Flo și ultimul cu voia Dvs pe listă, Turambar, mama lui de telegean cu pomeții de cuman care de fapt au fost tătari. Strămoșii noștri, bre, strămoșii noștri...

:) :hugs:

.