Turambar nu e turambar AKA Niște lași

Singura mea părere de rău este că nu am aflat mai din timp. E drept: este vina mea. Trebuia să citesc articolul, atunci cînd m-am întors în țară.

După cum știți, săptămîna trecută am fost plecat în vacanță, în Turcia. În perioada asta pe Blogary Sebastian Lăzăroiu a ieșit cu articolul cu Albă ca Zăpada și cu Moș Crăciun și cu celelalte alegorii literar-muzicale.

Am și primit atunci, pe loc, niște telefoane de la unii jurnaliști, să mă întrebe a) dacă am făcut noi sondajul și b) să-mi dau cu părerea. Fiind în vacanță, cam separat de Internet (toate postările pe care le-ați citit în vremea aceea fuseseră programate din timp, puse cum ar veni pe pilot automat), mi-am dat cu părerea la minimum. Nu aveam chef de sondaje și politică, era Marea Mediterană prea frumoasă fără ele.

Greșeala mea a fost că pe urmă, cînd m-am întors, de sîmbătă încoace, n-am catadicsit să citesc articolul. Ca să aflu astăzi cu stupoare de la studenții mei că, de fapt, am combătut bine și aspru și adînc și că m-am luat în gură și că i-am dat la cap lui Sebastian Lăzăroiu.

Ceea ce este fals. Turambar care a scris acolo nu este Turambar, adică eu. Este un laș care și-a permis să-mi folosească handle-ul de net pentru a mă pune într-o postură proastă și pentru a băga zîzanie între mine și Sebastian, în particular, și în tagma cîntăritorilor de procente, în general.

Nu comentez aici conținutul articolului în sine. Nu mă interesează. Ce mă interesează e un singur lucru: că cel care a mîncat căcat acolo nu sînt eu.

Punct.

Restul e bicisnicie. Și politică. Ceea ce, în fond, este cam același lucru.

:(