Realpolitik is alive and doing well

În spaţiul european mai ales, abordările de tip realist sunt privite cu reticenţă, în locul lor fiind utilizat instituţionalismul liberal şi abordările post-moderne (teoria critică şi constructivismul). Acest lucru se reflectă, oarecum, şi în formularea politicilor externe, elementele hard ale puterii fiind ignorate, în favoarea celor soft, iar concepte fundamentale precum „interesul naţional” sunt destinate „deconstruirii” academice.

Acest climat intelectual poate genera disonanţe cognitive pentru acei specialişti care se găsesc în posturi diplomatice şi se confruntă cu politicile de putere ale unor actori statali. Statul naţional, ca actor principal al sistemului internaţional, a fost poate neglijat prea mult şi asistăm în momentul de faţă la ascensiuni unor puteri care şi-au construit politicile externe în jurul realpolitik-ului (India, China, Brazilia) şi a conceptului de interes naţional.

Este relevant pentru această dezbatere faptul că propunerea Rusiei privind un nou tratat care să definească arhitectura de securitate europeană este pusă în termenii realpolitik-ului, aducând aminte de viziunea geopolitică a cancelarului Metternich

George VIŞAN, Impresii despre cooperarea NATO-Rusia (Civitas Politics)