marți, 14 septembrie 2010

Cuvintele nu pot să

O mîngîi ușor pe mînă. Se foiește în somn, se întoarce pe partea cealaltă. O mîngîi din nou, un pic mai insistent. Se ridică dintr-o dată în capul oaselor, buimacă.

- Cît e ceasul?

- E 7 și 10. E în regulă! Stai liniștită! Avem timp! Hai, trezește-te, Mărtuța...

Se freacă la ochi, somnoroasă. Aștept răbdător lîngă ea, să nu adoarmă la loc. O las un pic. Îi fac semn din mînă. Îmi face și ea, să nu dau iureș:

- Lasă-mă un pic, că m-ai întrerupt dintr-un vis așa frumos...

O las. Nu o iau repede. Ce o fi putînd să viseze frumos un copil de 10 ani?

- Ce ai visat, Mărtuța?

- Iepurași. Mulți iepurași. Albi. Eram la o fermă de iepurași și erau mulți, mulți de tot. Era așaaaa de frumooos! Aveau și fabrică de morcovi...

Îi zîmbesc, mă bucur cu ea, pentru ea, lîngă ea. Pe dinăuntru, mă trece un fior amestecat, de bucurie cu tristețe. Bucurie că poate să viseze atît de frumos, alb, curat, luminat. Inocența. Inocența. Pe partea cealaltă a gîndului, tristețe că în curînd nu știu dacă va mai visa atît de alb și de copilăresc. Inocența! Inocența!

Alte vremuri, alte încăperi.



* * *
Îmi fac cafeaua. Cea veche, de ieri, se terminase. Prefer să beau cafea rece, nu suport lucrurile fierbinți, și nu mă deranjează să îmi rămînă cafea de pe o zi pe alta. Știu: pentru alții e curată blasfemie. Pentru mine e semn de normalitate – ce atîta farafastlîcuri.

Fierbe apa. Dau ibricul la o parte, să pun cafeaua – îmi place cafeaua turcească, aș bea tone de cafea turcească, sînt dependent de cafea la ibric, tare și neagră și neîndulcită și parfumată și rea. Pun cafeaua, învîrt în ea, să se risipească prin toată apa, să o pătrundă bine fierbințeala. Pun ibricul la loc și continui să învîrt încet. Scot lingurița, o pun pe marginea ibricului.

Din ibric, învîrtindu-se lent, din ce în ce mai lent, se uită la mine un semn yin – yang precis conturat, unul într-altul, întorlocare în întorlocare, rotund în rotund, lacrimă în lacrimă, bărbat și femeie, stînga și dreapta, sus și jos, pămînt și văzduh, bine și rău, lumină și întuneric, cald și rece, trecut și viitor.

Zeii și-au dat verdictul: voi avea o zi bună. Adică nici așa, nici altminteri. Nici prea – prea, nici foarte – foarte.

Sau nu. Depinde cum pui lingurița pe marginea ibricului, să fugă zeii cei superstițioși.

:wink:

16 comentarii:

ZaffCat spunea...

:-) asta numesc eu normalitate... si totusi exista :-)

Turambar spunea...

:) :wink: :friends:

matusalem spunea...

Sa vezi peste 10 ani, cand o sa-ti amintesti scena asta. O sa ti se abureasca ochelarii... si o sa oftezi. Inca nu-ti dai seama ce repede trece timpul peste noi.

Kilroy spunea...

La fie-mea in camera miroase a somn. Cand ma duc sa o trezesc, imi vine sa las totul balta si sa trag si eu un nani. Mic.
O misc usor, ii zic sa se trezeasca si ea (poarta parul lung), se intoarce pe partea cealalta si cu un gest superb imi arunc toata coama pe fata. Probabil sa ma invat minte, sa mai savarsesc astfel de rautati de la inceput de zi.

Kilroy spunea...

De cafea sunt absolut si iremediabil dependent. Probabil ca pe masura ce voi inainta in varsta, voi vorbi mai putin despre femei si mai mult despre cafea.
Si ca un drogat ce sunt, citesc despre metode de preparare, istoric, fapte, chestii. Caut justificari, care va sa zica.
Si ca de la un dependent la altul: Cum a fost frate, foarte tare, nu-i asa? ;-)

impricinatul de corn spunea...

........................
asa.
e bine.
iepurasi.
e foarte bine.

Turambar spunea...

@ Matusalem: Stiu. Stiu. De-aia ma si jelesc cu vorbe.

@ Kilroy: :)

@ Dottore: :) Inca e foarte bine. Inca.

:/

Irina Mirela Ursu spunea...

Si eu ma bucur ca a visat atat de frumos. Pentru ca la mine visele au fost morbide. Vreau si eu iepurasi. Foarte frumos si emotionant ai scris "tata de fete". Si totusi sa ai o zi buna.

Turambar spunea...

:) :friends:

Turnofftheglory spunea...

O zi buna iti doresc.

ipo spunea...

Poate ar fi bine sa-i cumperi un iepure alb acum, cat timp un iepure alb e fericirea in stare pura. Vremea iepurilor albi trece pana sa iti dai seama...

Pongo spunea...

Oof. Ze school.Ze pain.
Leave teh kids alone :((
Cum ii scapam de malaxor?

molie spunea...

Au o putere fenomenala. Doar o simpla privire si te introduce in universul ei INOCENT.

Ce savoare! Ce amestec: Tao, turci si zei. ;)

Tapirul spunea...

ai cetit "Carte de vise" de Nicuta Tanase?

"..cand visezi epurasi albi tata iti va lua a doua zi o inghetata mare la cornet dar isi va pierde pixul auriu cadou de la nasul"

al_core spunea...

cănd citesc astea mă apucă o... melancolie. inexplicabilă! strig eu, dar ceilalți clatină atotștiutori din cap.
și'atunci îmi vine să fac copii. primii copii!
după care mai citesc părerea unui pongo^ (cu care rezonez), mai una, mai alta...

Anonim spunea...

valeu! de mult n-am mai citit ceva care sa sune asa de.. "medelenesc"! :) (Anca)