Cuvintele nu pot să

O mîngîi ușor pe mînă. Se foiește în somn, se întoarce pe partea cealaltă. O mîngîi din nou, un pic mai insistent. Se ridică dintr-o dată în capul oaselor, buimacă.

- Cît e ceasul?

- E 7 și 10. E în regulă! Stai liniștită! Avem timp! Hai, trezește-te, Mărtuța...

Se freacă la ochi, somnoroasă. Aștept răbdător lîngă ea, să nu adoarmă la loc. O las un pic. Îi fac semn din mînă. Îmi face și ea, să nu dau iureș:

- Lasă-mă un pic, că m-ai întrerupt dintr-un vis așa frumos...

O las. Nu o iau repede. Ce o fi putînd să viseze frumos un copil de 10 ani?

- Ce ai visat, Mărtuța?

- Iepurași. Mulți iepurași. Albi. Eram la o fermă de iepurași și erau mulți, mulți de tot. Era așaaaa de frumooos! Aveau și fabrică de morcovi...

Îi zîmbesc, mă bucur cu ea, pentru ea, lîngă ea. Pe dinăuntru, mă trece un fior amestecat, de bucurie cu tristețe. Bucurie că poate să viseze atît de frumos, alb, curat, luminat. Inocența. Inocența. Pe partea cealaltă a gîndului, tristețe că în curînd nu știu dacă va mai visa atît de alb și de copilăresc. Inocența! Inocența!

Alte vremuri, alte încăperi.



* * *
Îmi fac cafeaua. Cea veche, de ieri, se terminase. Prefer să beau cafea rece, nu suport lucrurile fierbinți, și nu mă deranjează să îmi rămînă cafea de pe o zi pe alta. Știu: pentru alții e curată blasfemie. Pentru mine e semn de normalitate – ce atîta farafastlîcuri.

Fierbe apa. Dau ibricul la o parte, să pun cafeaua – îmi place cafeaua turcească, aș bea tone de cafea turcească, sînt dependent de cafea la ibric, tare și neagră și neîndulcită și parfumată și rea. Pun cafeaua, învîrt în ea, să se risipească prin toată apa, să o pătrundă bine fierbințeala. Pun ibricul la loc și continui să învîrt încet. Scot lingurița, o pun pe marginea ibricului.

Din ibric, învîrtindu-se lent, din ce în ce mai lent, se uită la mine un semn yin – yang precis conturat, unul într-altul, întorlocare în întorlocare, rotund în rotund, lacrimă în lacrimă, bărbat și femeie, stînga și dreapta, sus și jos, pămînt și văzduh, bine și rău, lumină și întuneric, cald și rece, trecut și viitor.

Zeii și-au dat verdictul: voi avea o zi bună. Adică nici așa, nici altminteri. Nici prea – prea, nici foarte – foarte.

Sau nu. Depinde cum pui lingurița pe marginea ibricului, să fugă zeii cei superstițioși.

:wink: