Ce ar trebui să nu ignorăm, dar din păcate o facem totuși

"Early in the twenty-first century, two momentous events will occur. Somewhere around 2007 humanity will cross a demographic Rubicon: For the first time, more than half of all human beings will live in cities. From that point on, the bulk of population growth will occur in urban areas, guaranteeing that humanity's future will unfold there. Shortly thereafter, surely during the second decade of the century, the last hunter-gathers will cease to exist, ending 6 million years of dedication to what Diamond Jared (The Third Chimpanzee: The Evolution and Future of the Human Animal; 1992, pag. 191) called "the most successful and long-persistent lifestyle in the career of our species". Sociology should be well-poised to understand the nature and meaning of these incredible transitions; but I believe it is not, owing to three interrelated conceits.

The first is our elevation of the social over the biological. Somehow we have allowed the fact that we are social beings to obscure the biological foundations upon which our behaviour ultimately rest. Most sociologists are woefully ignorant of even the most elementary precepts of biological science. If we think about biology at all, it is usually in term of discredited eugenic arguments and crude evolutionary theorizing long since discarded in the natural sciences.

The second conceit is our focus on the "modern" rather than the "traditional". Sociology came of age in the late nineteen century as an attempt to comprehend new social forms arising out of urban industrialism, leaving the study of so-called "primitive societies" to our colleagues in anthropology. But a science of human society is a science of human society, and as such it should span all communities, from small bands of hunter-gatherers to large urban agglomerations. I can think of no more obvious relic of nineteen-century colonialism thinking than the continuing division between anthropology and sociology.

Finally, sociologists have unwisely elevated the rational over the emotional in attempting to understand and explain human behaviour. It's not that human beings are not rational – we are. The point is that we are not only rational. What makes us human is the addition of a rational mind to a preexisting emotional base. Sociology's focus should be on the interplay between rationality and emotionality, not on theorizing the former while ignoring the latter or posing one the opposite of the other. Attempting to understand human behaviour as the outcome of rational cognition alone is not only incorrect – it leads to fundamental misunderstandings of the human condition."

Douglas S Massey, A Brief History of Human Society: The Origin and Role of Emotion in Social Life. 2001 Presidential Address; American Sociological Review, 2002, Vol. 67 (February), pp. 1 – 29.

* * *

Din capitolul "Turambar vorbea în proză și nu știa că o face". Ca urmare a unei recente discuții în care mă jeleam în privința felului în care discursul și practicile academice din științele sociale din România zilei de azi ignoră cu superbie tîmpă substratul biologic / etologic al omului, Angela, colega noastră cea plină de solicitudine, a adus în discuție, ne-a recomandat și mi-a trimis articolul lui Massey, pe care, în mare mărinimia mea oarecum anticopyrightoasă, vi-l uploadez aici.

Highly recommended. Nu de alta, dar să știm de unde plecăm, că mulți sînt dintre aceia care își ignoră istoria de mațe și de sînge și de instincte și de substrat pre-cultural din ei, spre propriul lor risc: inadaptare, nevroză, viață zăticnită, gîndire prinsă în capcana unui sistem incomplet de cunoaștere a lumii și vieții și omului și societății.

PS: De admirat de asemenea stilul expresiv, cursiv, clar intuitiv și lipsit de pompozitate academic-îmbățoșată în care e scris articolul. Spre deosebire de lumea noastră academică, unde dacă nu scrii complicat și cu multe neologisme și cu frază îmbîrligată, se cheamă că nu faci știință și că nu te pricepi, în literatura anglo-saxonă de specialitate limpezimea stilului este o cerință cvasi-obligatorie, mărturie a unei minți limpezi. Deci ușor cu pianul limbajului de lemn pe scări, măi gomoșilor măi...

Massey, Douglas S. - A Brief History of Human Society