Sa-i omorim sau sa-i omorim?

E simplu, am mai spus-o si altadata, mi-e lene sa caut, e totusi miezu noptii: ciinii nu au ce cauta pe strazi, pentru ca ne pun sanatatea si, uneori, viata in primejdie.

Cu orice alte animale care fac lucrul asta: sobolani, carcalaci, virusi, microbi, muste, tintari, facem exact acelasi lucru: le killarim prin omorire si prin ucidere si prin obliterare. Cu sprayul, cu otrava, cu antibioticul, cu parul, cu momeala, cu cushca, cu pliciul.

Acelasi lucru trebuie, e imperios necesar sa se intimple si cu ciinii vagabonzi. Si cu pisicile vagaboande. Nu e loc de "sa vedem", "dar e si ele niste finte, oameni fara de mila si fara de suflet ce sinteti", "dar vai ce ochi frumosi au, si ce frumos dau ei din coada".

Si tzintzarii sint niste fiinte admirabile, o minunatie de complexitate a naturii. Ca si musca. Si carcaletele pe care il alerg noaptea la ora doua prin bucatarie este tot o minunatie a naturii. Orice lucru viu pe lumea asta e o minunatie de complexitate si de masinarie de carne si nervi si oase si aripi si singe si matze si creer. Si gaina pe care o mincati cu pofta in fiecare zi, si porcul, si nevastuica, si dihorul, si tigrul, si ursul, si rechinul.

Dar atita timp cit microbul ma omoara, cit musca imi infesteaza mincarea din farfurie, cit tintarul raspindeste si el boli si cit ciinii musca oameni, se caca pe toate strazile pamintului si cacatul lor se transforma intr-un praf pe care pe urma il inhalam si il mincam noi, ca ne intra pe fereastra, aceste scumpe, angelice, minunate fiinte trebuie sa devina minusi. Si sapun.

Restul, pot sa stea in apartamente si sa aveti voi grija de ele pina va iese pe nas iubirea fata de animale. Dar va rog eu ceva: cind scumpele angelicele minunatele animale pe care le iubiti ca pe ochii din cap le scoateti afara in lesa sa va aline singuratatea, ca va e mai usor sa cresteti trei pisici si cinci ciini decit sa faceti un copil, va rog eu frumos sa adunati cacatul pe care il lasa aceste scumpe si angelice si nevinovate si minunate si fermecatoare animale de companie, ca altminteri el se usuca si se farimiteaza si il ia vintul si se aseaza in farfuria si in nasul si in plaminii si in ochii mei si ai copiilor mei, si va spun eu ca atit suptsemnatul, ci si suptsemnata distinsa mea consoarta, dar mai ales si mai ales copiii mei sintem de treisutepatruzecisicinci de milioane de ori mai minunati si mai scumpi si mai angelici si mai fermecatori si mai de nepretuit si de protejat decit toate javrele pamintului.

Restul e vrajeala si patetism de babe timpite... :(