Uite, de-aia e bine sa fii religios si sa crezi intr-o viata viitoare. Pentru ca speram sa facem si noi de-astea in viata viitoare. Ca in viata asta e un pic mai dificil de la un anumit moment incolo, nu-i asa?
Hmmm.... Bloody life. Bloody limitations.
Muntele McKinley, Alaska. Foto de Adrian Munteanu (vezi albumul Alaska - McKinley).
Mda. Life is a bitch and then you die. Life is a bitch and then you grow fat and old and lazy and short of breath.
And you run and you run
To catch up with the sun
But it's sinking
Racin' around
To come up behind you again
The sun is the same
In a relative way
But you're older
Shorter of breath
And one day closer to death.
„…să dăm semnal la lume”
Acum 2 ore
8 comentarii:
Snow it is. :)
Si astia tot un fel de cai verzi pe peretzi :)
Vise umede. Erotism montan. Avalansa se lasa asteptata. :)
Ohoo ...cate avem de facut in viata viitoare. :)
"Annapurna 2010 - SUMMIT!!!
Astazi 27 aprilie 2010, Horia a reusit sa ajunga in sfarsit pe varful Annapurna. Este al treilea an in care incearca sa urce pe Annapurna si de data aceasta conditiile au fost favorabile si ascensiunea echipei a fost reusita."
http://www.horiacolibasanu.ro/news_97___Annapurna_2010___SUMMIT!!!.html
@Turambar,
ce de sentimente mioritice va transpira...aaa..scuze...va transfigureaza postul de mai sus. Adica lipsa element motivational, gandire pozitiva si alte alea de la posturile anterioare.
@ Anonim: Neeah. Chiar vorbeam cu niste prieteni in seara asta: in zece, hai maxim cincisprezece ani de zile am in planul de program de viatza sa urc un virf de cel putin 5000 de metri. Si nu, nu Kilimanjaro, ca ala e un soi de deal mai mare. Unul adevarat, cu zapada si cu creste. Deci pozitiv, stimate anonim necunoscut. Pozitiv. Un cinci miar, Patagonia, Islanda si Japonia.
Da? :wink:
Da domle?! Patagonia? Japonia? Islanada? a da! Islanda, e aproape, eu am in planul de viata sa mai ajung odata la Blu Lagun, e cam ca la Techirghiol dar turistii sunt cam prea cherchelitzi, nu tzine la bautura si toti pluteau ca submarinul Dox. Locul cel mai inalt pe care am fost, in afara de Boing la 12.000 metri, am fost pe Jungfrau 4.158, ne-a dus armata elvetiana cu un elicpoter, ne-a verficat verticalitatea corpului, sistemul senzorial si nivelul de concentrare si orientare corespunzator standardului functionarului de birou, totul direct in zapada si dupe 2 ceaiuri, 2 beri, un roshti cu carnati am coborat, fara un pantof ramas in zapada,cu trenuletzu electric printre vacutze Milka, vile, munteni, turisti rusi si ucrainieni, cantece specifice.
Adica, vreau sa zic, ca daca nu e ceva organizat sa nu te duci, pai e chiar nasol. odata de lasa serpashu cu sacosha in drum, fara soseste uscate (eu in trenuletz am avut radiator electric), vine paduraru itzi cere taxa de barbecue, de stres pentru caprioare si capre negre, chestii dastea organizatorice. Aia in Japonia au si tigrii albi iar in Patagonia au macho. Eu zic sa vorbeshit direct la o agentie de turism.
Trimiteți un comentariu