Am discutat asta cu mulţi oameni cultivaţi şi am ajuns la o singură concluzie: nu poţi să lupţi împotriva unei tendinţe. Un filolog nu poate să schimbe tendinţa unei limbi. El trebuie să se mulţumească a consemna faptele. Din păcate, cei care cred asta au dreptate.
[...]
Încercare? N-ai cum să lupţi contra acestor tendinţe. Le constaţi, le consemnezi, le comentezi, le-njuri, da’ tu rămîi cu zisa, iar ei rămîn cu spusa.
[...]
Deci, limba are tendinţa de a economisi. Ca-n viaţa de zi cu zi. Renunţ la aia, c-aşa vreau eu să trăiesc. Asta-i democraţia. Nu-ţi convin ţîţele de pe canalul x? Pe mine, sincer să fiu, nu mă deranjează, ba dimpotrivă. Glumesc… Schimbă postul! Dai peste acelaşi lucru? E neşansa matale… Atunci citeşte nişte cărţi. Iar aici iarăşi e chestie de alegere. Pentru că literatura n-o face numai scriitorul, ci şi cititorul.
[...]
Şi-atunci ce face diferenţa dintre un traduttore-traditore şi un traducător adevărat? "Eu mi-am permis un joc mai periculos... Benedetto Croce a spus, cîndva, că sînt trei feluri de traduceri: fidele şi proaste, frumoase şi infidele şi proaste şi infidele. Dar mai există şi a patra categorie: şi frumoase, şi fidele. Asta am spus-o eu, care sînt destul de ticălos şi am făcut paralela cu femeile. Sigur, e cazul ideal, deci se-ntîmplă mai rar.
Ce să-ţi trebuiască să fii un bun traducător? Să ştii bine limba română. Inspiraţie. Şi o mare îndrăzneală. Eu încerc. Dacă ţine, bine, dacă nu, nu. N-aş putea spune, m-ai cam surprins cu întrebarea asta. Pot să spun însă că m-a atras zona asta pentru că la ăia am găsit cîteodată nişte idei extraordinare. Şi mi-am spus: cum de nu mi-a venit mie să zic aşa? Mă, da' deştept e băiatul ăsta! Nu într-o primă fază, ci tot timpul sînt gelos pe ei!
Romulus Vulpescu, scriind șa cum trebuie, cu î din i, și gîndind așa cum trebuie, cu speranțǎ, dar cinism, adicǎ realist, cu înțelepciune de om bǎtrîn, fǎrǎ de iluzii, și traducînd așa cum trebuie, adicǎ exemplar și dumnezeiește și șui. Interviu în Jurnalul Național, 9 martie 2011
Courtesy of Mike Hǎulicǎ, mama lui de scriitor :)
Și BMW sunt speciali…
Acum 2 ore
6 comentarii:
In 1992 am facut lingvistica cu Theodor Hristea. Si el era impotriva revenirii la i din a si ne-a povestit cum la Academie un suporter al schimbarii din "sint" in "sunt" , dupa un sfert de ora de argumente, a zis :Sint convins ca...End of story.
Daca este vorba de traduceri, am observat mai nou, ca se folosesc englezismele in traduceri.
si la fel ca richard, am avut in facultate profesor pe regretatul George Pruteanu, care la fiecare curs cu asta incepea, lupta contra englezismelor, milita pentru o limba romana curata.
@ Richard: :)
@ Costin Comba: Hmmm. Depinde de zona folosita. Sint locuri in limba romana in care daca nu stii si nu folosesti engleza, esti pa. Multe din jargoanele stiintifice / tehnice sint puternic tributare englezei. Sint altele unde, intr-adevar, e semn de prosteala. Nu trebuie sa fim nici rumegatori precum Raducioiu, dar nici nazisti precum Pruteanu.
In orice caz, draga Costin, nu exista limba curata. Limba se schimba tot timpul, indiferent ca e romana sau engleza sau franceza sau chineza, indiferent de cite academii ar lupta cu sabia intransigentei lingvistice in mina. Din acest punct de vedere, saracul Pruteanu era un inadecvat. Orice limba imprumuta. Pe urma cuvintele sint ca si banii: cei buni ramin in folosinta, cei prosti merg la veceu.
PS: apropos: vezi ca veceu nu e cuvint din romana, da? :) :wink:
De acord cu ceea ce spui, orice limba se modifica, iar eu cred ca asta se datoreaza cumva si conditiilor sociale. Daca un popor este indobitocit, limba se va schimba in rau. eu cand am vorbit de englezisme, ma refeream la cele pe cae le aud zilnic pe strada, prin autobuze. Ca orice pe lumea asta, ce e bun este adoptat ce nu este aruncat, la fel se intampla si cu vocabularul oricarei limbi.
Mie unul mi se pare că trecerea la utilizarea lui â în loc de î a fost o aiureală. Schimbarea cu nicio şi odată scrise legat chiar şi atunci când constituie în mod evident două părţi de vorbire diferite, mi se pare o chestie cel puțin abracadabrantă.
Mă întreb de ce eforturile înnoitoare nu se concentrează mai degrabă către dezincriminarea cacofoniilor?
Pe de altă parte însă, normele mai sus amintite constituie reguli adoptate oficial. A le încălca mi se pare la fel de grav ca şi încălcarea oricărei legi. La urma urmei e primul pas către a spune că "de aia e lege, ca să nu o respecţi".
În opinia mea, faptul că edituri şi reviste respectabile folosesc î din I în loc de â din A, se alătură frecvenţei fantastic de mare a plagiatului în medul universitar. Ele constituie un semnal clar şi puternic despre cum trebuie respectate legile în opinia "intelighenţiei".
Putem sa vedem si partea cealalta: poate ca face parte din continua negociere a regulii. Fiecare trage intr-o parte si alta de regula pina se ajunge la un compromis. E la fel ca si cu acele incalcari minore de la regulamentul de circulatie: purtarea centurii, vorbitul la telefon. Iata cum, sub presiunea acestei rezistente, codul rutier a fost modificat, cu sanctiuni mai putin aspre pentru aceste incalcari ale legii. A fost o negociere a regulii. Statul propune reguli, cetateanul actioneaza in consecinta. Ca la tirg, Bogdane, ca la tirg... :)
Trimiteți un comentariu