O lume crocolizant de congobuleasca

In Congo (unde altundeva? imi sopteste dracushoru stereotipizant din urechea dreapta - repet, dreapta, eu fiind stingaci si ferm convins ca partea binecuvintata a omului este stinga, iar cea luciferica este dreapta), deci in Congo, in inima civilizatiei africane, profund originala si paradoxala si continuu surprinzatoare, la fel cum democratia lui Iliescu a fost originala si paradoxala si continuu surprinzatoare, si mai este si acum, fi-ne-ar determinismu istorice sa ne fie al naibii,

deci in inima imprevizibilului, in the heart of darkness, cum spunea fizicianul englez in lucrarile sale de specialitate, in codrul secular, a decolat un avion.

In avion era - oare ce altceva putea sa fie? - un crocodil.

Un crocodil. Simplu, evident, previzibil. Ce poate sa fie in avion decit un crocodil? Iaca acolo o biata faptura, akin to moqquitoes and flies and bacteria. Ce se gaseste de regula intr-un avion, depedeve forme de viatza? Pai forme de viatza planturoase (stewardezele), forme de viatza leguminoase (pasagerii), forme de viatza concentrat-superioare, mama lor de profesionisti (pilotii), bacterii, purici, carcalaci si - evident - crocodili.

Crocodilu a scapat din papornita in care era tinut in scop lucrativ de contrabanda. Unii fac contrabanda cu tigari, altii cu fete, altii cu mercur sau cu uraniu. Iaca in Congo se face cu crocodili.

A scapat crocodilu. Pasagerii, in previzibilitatea lor de primate limitate in reactii, au intrat in panica. S-au urcat pe scaune, au tipat, au urlat, au pus mina pe sinii stewardezelor, ca oricum era ultima ocazie sa o faca.

Stewardezele, ultragiat-panicate, au dat buzna in cabina pilotilor, sa-i intrebe daca vor o cafea sau alte servicii de utilitate privata.

Pasagerii, dezamagiti de reactia de respingere a stewardezelor, s-au bulucit dupa ele, poate-poate le conving ca nu au avut intentii gresite, ci doar palmele prea aspre sau umede de emotia acestui eveniment emotzionant.

Pilotii, aglomerati de stewardeze si de pasageri, au facut ce stiu ei mai bine in asemenea conditii speciale de lucru: au dat cu avionul de pamint.

Intre timp, crocodilu apasa agasat pe botonu din tavan, chemind stewardeza aia sa vina naibii o data sa-i aduca un pa'ar cu whisky, ca are trac. Si sa-i puna mina pe sini, evident, doar ca crocodilii nu au miini, ci labutze, pernitze, gherutze, dar rigorile exprimarii literare ma obliga sa antropomorfizez un pic, sa intzelegetzi mai ushor povestea.

Avionul a cazut. Toti s-au facut praf. Cu esceptzia crocodilului care, evident, a scapat teafar, el fiind o structura robusta de viata, dupa cum stim cu totii din manualele de biologie care il resping pe Dumnezeu.

Fain, nu? Stupefiant, nu? Parca simtiti nevoia de ingerare de o cantitate neprecizata, dar semnificativa de alcool superior, sa va reveniti din shoc?

Stati asa, ca nu s-a terminat.

Au venit politistii si au taiat crocodilu cu maceta. Asta stiu ei mai bine, politistii: gestionarea eficienta a violentei, asa cum aflam din manualele de teorie politica. Si astea il resping pe Dumnezeu.

Crocodilul a fost facut tocanita la un foc marunt aprins din ramasitele scaunelor avionului. Tocana a fost buna la gust. Politistii au fost multumiti. Si-au sters macetele pe care pina atunci le folosisera pe post de furculita de cracul pantalonului, s-au urcat in utilitarele Toyota si s-au dus acasa la neveste si copii, cu restul de tocanita invelita in husele de la scaune.

Crocodilule, de ce-ai murit?

:blink:

Sursa: o poveste cit se poate de adevarata si de recenta, courtesy of Ziare.com