Cu cit se schimba mai mult, cu atit ramine la fel

De multe ori, cind lucrez, scormonesc prin muzica din calculator, poate-poate gasesc ceva nou (am multe chestii pe care nici acum nu le-am ascultat). Si mai incerc ba aici, ba acolo, poate-poate.

Si de cele mai multe ori fie nu se potriveste cu clima si ambientu, fie nu-mi plac. Nu ca nu-mi plac deloc, pen' ca totusi, cam stiu ce descarc, nu o fac chiar asa orbeste. Dar nu se intimpla sa ma faca sa tresar de surpriza, de incintare. Doar rar, foarte rar, in ultimul timp.

Si atunci ma intorc la cele vechi. La caile batute. La Bach Brel Bowie.

Ceea ce va doresc si voua, distinsi cititori si restu parerologi. De multe ori, lucrul vechi e lucrul bun, si emotiile stiute sint cele mai placute. Desi tocite, sau poate tocmai datorita faptului ca sint tocite. Variatiunile Goldberg, Clavecinul bine temperat, Suitele si inventiile, suitele pentru violoncel. Concertele de la Olympia. Albumele vechi Bowie, cam primele 4-5, pina l-a apucat amokul la Berlin - mai ales A Space Oddity, pe care chiar daca il stiu pe de rost, ori de cite ori il ascult e ca si nou.

Hai, noapte buna, si schimbarea fie cu voi. Si tineti minte trei cuvinte: Bach Brel Bowie. Nu prea mai sint altele de pus linga...

David Bowie - Changes (Live, Olympia, Paris, 2002)