Șsssst! Liniște! Aud cum gîndește cineva în camera alăturată.
Să tacă Turambar. Flo la aparat.
* * *
Despre dificultatea de a construi ceva într-o atmosferă ostilă și critică
E foarte greu să te scoți dintr-o astmosferă atît de critică și să construiești ceva. Și cred că asta are legătură cu multe lucruri care se întîmplă în România în momentul de față. Cînd vii cu ceva, trebuie să fii pregătit să te aperi, pentru că ceea ce întîlnești de cele mai multe ori e o critică, o nemulțumire, un fel de a ți se spune că “nu e ok...” .
Nu știu dacă vreodată a fost altfel în această țară, dar ce am trăit eu încă de copil a fost această atmosferă foarte critică. Mulți români au o dificultate în a se susține reciproc, de a putea să aprecieze, să valorizeze ce face cineva.
La cei mai mulți dintre ei, primul lucru pe care-l fac e să întîmpine ceea ce vine cu o atitudine critică. E ca o formă de negare, de fapt, a ceea ce vine, ca și cum nu reușesc să primească ceva ce vine decît într-o manieră critică. Ca și cum ar fi ceva amenințător la adresa ta dacă faci asta.
Și asta este un cerc vicios în care ne învîrtim de generații: nu te simți valorizat, devalorizezi la rîndul tău ca să poți să-ți menții stima de sine. Pentru că neavînd experiența că ai o valoare atunci cînd faci sau spui ceva, ajungi să te simți amenințat dacă oferi tu această valoare altei persoane.
Și se tot perpetuează acest “ntz, nu e destul, nu e suficient, nu e...”. Ne-am construit și întreținem niște condiții foarte dure în care lucrurile “ar fi ok”. Iar ele parcă nu mai ajung niciodată să fie așa. Să poți trăi senzația că ceea ce faci, cum faci, e ok. Și e destul de greu să crești, să te dezvolți în felul ăsta.
Eu am reușit să mă scot din asta de cînd am întîlnit abordarea rogersiană. Să poți să accepți necondiționat ce vine de la altcineva, fără să te simți amenințat făcînd acest lucru.
Să simți că rămîi tot tu, că poți trăi alături de cineva și că nu e o luptă de înlocuire a valorilor unuia cînd cineva exprimă un punct de vedere diferit. Că ai dreptul la părerile tale, iar altul la ale lui și e ok așa. Și să poți să fii de acord sau nu. Asta neînsemnînd că doar unul trebuie să “cîștige”.
miercuri, 27 octombrie 2010
Despre atmosfera ostilă din viața noastră
Scris de Turambar at 06:32
Etichete: Flo, Psihoterapie, Psychology, Rogers, Wisdom
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
bene
ntz, nu e ok ... :(
Ani de zile am folosit tehnica asta la nivel personal (ma ajuta si profesia, de fapt rolul in organizatie), ii ziceam tehnica zidului moale. In plan personal apare intr-adevar posibilitatea constructiei dar cat timp nu exista o intelegere sociala a acestei atitudini ajungi sa te confrunti cu atitudini de genul "branza buna in burduf de caine" in care toata constructia ta, desi acceptata in principiu, este respinsa mai ales in situatiile in care ai vrea sa conteze. Am auzi de mii de ori: "e prea complicat", "nu-i momentul" etc si atunci chiar daca "zidul moale" ma ajuta sa trec peste o situatie sau alta, per ansamblu "nu-i ok".
De ceva timp am dat din Miorita in Mesterul Manole: admit ca s-ar putea sa "nu fie ok" dar pretind ca m-am gandit inainte si cer si "celuilalt" sa admita ca am facut deja procesul asta iar reactia lui de "nu-i ok" ar trebui sa tina cont de asta. Evident ca asta ma face mai nesuferit, mai arogant, mai decisiv dar micsorand reactiile instinctive de respingere superficiala permite constructia in "capul" celuilalt, permite comunicarea acestor "constructii", ceea ce-mi permite si mie sa construiesc si da premisele unei constructii sociale(supraindividuale)
my2c
PS: evident ca cele doua abordari nu-s exclusive ci au complementaritati dar de dragul discutiei: Inteleg despre ce vorbesti. nu-s deloc ostil. dar e loc de nuante. E ok? :)
io cre' ca stiu de unde ne vine atitudinea asta--cred c'am auzit explicatia la Cosmin Alexandru, da' nu mai e foarte relevant, c'am internalizat-o ;) e posibil sa vina de la expresia "treci la loc, 4!" folosita de invatatorii/profesorii nostri, pe cand eram copii--nu ne explicau niciodata ce-am gresit, de ce ni se da nota 4 :( era doar o modalitate de a ne da un feedback evaluativ instantaneu, dureros si rece, care ne-a invatat aceasta atitudine defensiva, agresiva, critica la extrem... eh, am prins explicatia de-un picior?!?
cred ca-i mai mult din: "vezi ca te ascult, si sigur iei 4" :(
Ce e drept, multe modele de succes pe care le cunosc se bazeaza pe o atitudine pozitiva. Insa personal nu cred ca trebuie evitat imensul avantaj al privirii "problemei" din doua sau mai multe sisteme de referinta - persoane- diferite. Cred ca analizarea unor epure corecte (fara intentii "rele" adica cu scop onest) poate sa ajute la observarea mai precisa a obiectului. E insa complicat, e nevoie de capacitate de consens atunci cand se trage o linie.
Cel mai trist aspect al acestei abordări "tradiţionale" de la noi este că persoanele care critică iniţiativa constructivă a cuiva nu propun o alternativă pozitivă în locul ei, ci numai critica negativă.
Trimiteți un comentariu