joi, 21 octombrie 2010

Sa nu uiti, Darie

Sa nu uitati, bre atomicilor, sa nu uitatzi.

Scris initial acum un an. La fel de al naibii de actual si acum...

:/

* * *

Aseara, inainte de culcare, i-am povestit Martei din nou despre copilaria noastra. Marta face in cateva zile noua ani. Andra, de patru ani, statea langa ea, culcushita in pat intre Marta si Flo, pe semi-intuneric, ascultand dar in acelasi timp incercand sa ne si atraga atentia.

Le-am povestit despre desenele animate. Despre cele cinci minute de Mihaela si despre Albumul duminical, unde era singura data in saptamana cand aveam parte de desene animate capitalist-decadente. Despre cum treceau prea repede si despre cum ne apuca tristetea ca mai trebuie sa mai asteptam inca o saptamana.

Despre cele cateva ore de televizor si despre structura programului. Despre telejurnalul cu Ceausescu, despre Cantarea Romaniei cu Ceausescu si apoi din nou despre telejurnalul dinainte de culcare, tot cu Ceausescu.

Apoi ne-am amintit de banane si de portocale, si despre trauma pe care o avem si acum la adresa acestor fructe. Despre madelena olfactiva a mirosului de banana (ma rog, nu in termenii astia, dar pe-acolo ideea).

Pe urma copilul a adormit, pentru ca Marta la orele 10 cade ca rapusa de furtuna. Andra in schimb, noctambula, adoarme mai tarziu, si a ramas sa mai duduie pe langa noi, in timp ce incercam sa ne uitam la un mare film, cu un mare actor: Voici le temps des assassins, cu Jean Gabin. N-am reusit sa-l vedem pana la capat, eram prea obositi pentru o asemenea otrava vizuala de film rau si bine facut, cu femei rele si bine facute si cu barbati fraeri si cu crime si cu mult alb-negru si chiaroscuro si ceatza si film noir.

Pe urma citesc in dimineata asta, courtesy of Bogdan Voicu, articolul din Dilema Veche al lui Andrei Manolescu despre uleiul extravirgin de masline din salata daneza. Si imi aduc aminte de primele noastre experiente cu uleiul de masline, si cat de scump ni se parea, dupa '90, studenti fiind.

Si PS-ul sau conclusiv "P.S. Pe măsură ce trece timpul, asemenea poveşti se cer a fi însoţite de tot mai multe explicaţii şi note de subsol... " imi declanseaza toata aceasta curgere de amintiri si de litere si de taste.

Si apoi gandul fuge la naveta zilnica pe care am facut-o de la Telega la Campina, in masini in care in mod obisnuit nici animalele nu s-ar fi carat, daramite oamenii, inghesuiti si infrigurati. Si asta cand aveam noroc si cand prindeam loc in autobuz, ca au fost multe momente in care fie nu puteam sa ne urcam, de ce mare inghesuiala era, fie autobuzul pur si simplu nu venea si atunci plecam pe jos.

Si imi aduc aminte de toate astea si vad figura uimito-amuzata a Martei, cand ne intreaba daca pe vremea noastra era Hannah Montana si cum ii povestim noi despre curent electric si despre Internet si despre calatoriile cu avionul si despre facutul vacantelor in strainatate si despre libertate si alte chestii cam complicate si cam intorlocate.

Si imi dau seama ca ne-a trecut glontul pe la ureche. Si ca acesti copii ai nostri trebuie sa stie, sa STIE, SA STIE, rasa lor de copii liberi, inocentzi si rasfatzatzi, sa li se spuna in fiecare zi, cu fiecare respiratie, prin ce nu mai trec ei acum si prin ce ar fi putut sa treaca.

Sa fie indoctrinati ideologizati inoculati asha cum fac si popii si biserica asa cum fac si politicienii si televiziunile cu patima cu ura cu limpezime feroce a mintii si a sufletului si a carnii. Sa invete copiii mei si-ai nostri si ai vostri si sa stie. Pentru ca nu li se spune, din motive ideologice si de adormire, si e asa de usor sa adormi. Si sa te uiti la televizor si totul sa ti se para mestecat de-a gata si sa gandesti gandurile lor.

Si atunci iar fierbe sangele in mine. Si iar imi aduc aminte ce spunea acel mare ticalos al epocii proletcultiste, Zaharia Stancu: Sa nu uiti, Darie, sa nu uiti!

Baaaaaaa! Sa nu uitati ba, mama voastra de atomici rasfatzatzi, care le avetzi pe toate la nas de-a gata si care nu stiti ce viata ati fi trait daca ar mai fi fost comunistii. Sa nu uitatzi, fraierilor si copiilor si inocentzilor si lejerilor.

Mama voastra ca nu stiti si ca nu va spune nimeni si mama noastra ca uitam prea repede si ca ne lasam in mod periodic prostiti si momiti si pacaliti.



19 comentarii:

parvan spunea...

ti-am raspuns si acum un an.
E al naibii de actual si acum.
http://turambarr.blogspot.com/2009/10/va-rog-eu-sa-nu-uitatzi.html#comment-2371288923548119829

PS: la anu' va fi la fel de actual?

Theo-Phyl spunea...

nu uitam sensei, nu uitam pentru ca o traim pentru ca este in noi.

vera spunea...

Nu ma descurc cu linkurile date de tine, nici in Dilema, nici la Bogdan, nu gasesc nimic. Cum se cheama articolul lui Andrei Manolescu si din care numar al Dilemei este? Please.

Kilroy spunea...

You're absolutely right, mate. Acum cateva luni, pornind de la o pana de curent, am avut si noi o experienta asemanatoare si i-am povestit odraslei rasfatate ce si cum. Cu Mihaela, cu 2 ore de curent, frig, cozi, mers pe jos, ciorchini de oameni atarnati de autobuze, in fine, tot ce ne-am putut aduce aminte.
Am observat ca o fascineaza aceste povesti. Probabil efectul civic va aparea de pe la 18 ani incolo, cand incepe varsta marilor revolutii. Who knows?

alinutza spunea...

Copiilor mei ( care au acum 21 si respectiv 22 de ani) nu le vine sa creada ce le povestesc eu. Lor li se pare inacceptabil si deloc REAL! ( desi au invatat si la istorie in clasele a opta si a XII-a). " Cum nu existau calculatoare, net, plasme, ciocolata, coca -cola, filme, parfumuri,etc. ?? Bine ca l-ati impuscat pe Ceausescu! " :(((

George spunea...

Le-ai povestit si ca, pe vremea aia, stateau copiii la joaca-n fata blocului, cu cheia de git, fara sa-i doara pe parinti-n basca?
Ca genericul celor 20 minute (initial) de Mihaela era suficient sa-i stringa seara pe copii in case (mai lasa-ma 5 minute, maaamiii!!!)?
Ca asa asupriti cum am fost, nu stiu citi dintre noi si-ar schimba copilaria cu cea a copiilor nostrii?

Stati linistiti. Nici ei cu a noastra. Or fi ei mici, dar nici pe noi virsta nu ne-a facut mai intelepti.

Turambar spunea...

@ all: mersi pt comentariile voastre pertinent / nostalgice. comunistilor :) :p

@ vera: scuze, nu-l gasesc. l-am cautat, am sapat dupa el, ma dau batut. turambar a fost infrint de behemotul digital :(

matusalem spunea...

Fiind baiet paduri cutreieram...
Eu nu-l bat la cap pe plodul cu vremurile alea, ca tot nu intelege nimic. Si indiferent cat i-as explica, momentul actual este deja perimat. Viata a capatat o viteza de cascada în picaj. Nu mai ai timp de prostiile de altadata.
Si chiar ca nu mi-as da copilaria mea pe nici una, indiferent a cui, indiferent din ce colt de lume...

fish spunea...

io's mai sceptic de felul meu: nu vor intelege. au trecut 20 de ani - si parca mi-e peste mina sa te trimit pe site-ul unuia turambarr are el un articol despre ce pot insemna 20 de ani in viata unei populatii - cum te imbirliga el cu niste logaritmi si alte alea :D

nu vor intelege, logaritmul ala schimba scala de invatzare si vor ce le vei spune va suna cum suna pt tine inceputul de la 1001 nopti sau "a fost o data ca niciodata"

poate fi considerat si ca esecul nostru ca parinti sau poate fi considerata ca fiind responsabilitatea noastra - si a nu a lor - sa facem ce se poate si ce nu se poate - sa nu se repete ce a patit Darie.

fish spunea...

ah. si nu vor intelege nici altii din culturi diferite decit a noastra - desi au traiti in acelasi bloc sovietic - in aceleasi vremuri cu noi. e monstruos ce s-a facut la noi. "salbatic" (in sensul de primitiv) asa cum ne vad pina si rusii din cauza impuscarii cuplului sinistru.

George spunea...

fish, esti nu doar sceptic ci si un foarte bun comunicator.
Cristal in exprimare,ne-ai ajutat sa intelegem ca nu ne putem face intelesi.

Copiii nostri sint deja orfani. Sa nu-i mai plictisim cu "valorile" noastre.

fish spunea...

oh, george, ce flatulatie ai emis. frumoasa, rasunatoare si perfect inutila. pentru altii. pentru intestinele tale e numai buna, sa nu explodeze.
daca aveai si argumente poate te luam in seama, asa filfii o mina si o sa las sa treaca.

Turambar spunea...

Hmmmm... :( Domnilor, ushor cu cuvintele contondente pe scari, ca face plici si se sparge lampa

:(

Flavian spunea...

In anii 70 erau banane. In anii 80 se plateau datoriile. Iar apoi jucaria veche s-a stricat.

La anul e posibil ca articolul sa nu mai fie actual. Pentru ca am trecut de perioada buna si "capitalismul" sta acum gata sa cada si el.

Iar dupa ce cade si "capitalismul" sau ma rog, chestia asta ciudata pe care o avem acum, vine iar o tranzitie, care stim deja cam cat dureaza... :)

Dragos Bora spunea...

„Mîncam șerpi cruzi din baltă“

Rep.: Prin cîte pușcării ați trecut?
O.B.: Paisprezece închisori și lagăre, în patru ani de zile: arestul Securității din Iași, arestul Securității din București, arestul Securității din Brașov, apoi închisorile Codlea, Gherla, Văcărești, Jilava, Galați, Brăila, iar ca lagăre de muncă au fost Balta Brăilei, Strîmba, Stoenești, Periprava Centru, Periprava Grindu, Salcia și faimosul Bac 4. Ca să înțelegeți condițiile de lucru ale deținuților, vă dau doar două amănunte. La Salcia, comandantul închisorii punea deținuții pe burtă în noroi, unul lîngă altul, ca sardelele. Punea rogojini peste ei și trecea cu un cal peste trupurile lor. Era una dintre plăcerile comandantului de la Salcia.

Apoi, la Bac 4, eram scoși la tăiat de stuf cu picioarele goale în apa înghețată.

Eram atît de flămînzi, că mîncam șerpi cruzi din baltă, șerpi care erau amorțiți și ei de frig. Am păstrat pielea unuia mîncat de mine acum cincizeci de ani acolo, e în expoziția pe care am deschis-o la Brașov.

http://www.kamikazeonline.ro/2011/12/octav-bjoza-oamenii-sint-orientati-catre-sexualitate-si-uita-sa-iubeasca/

Razvan spunea...

Jos palaria ... pentru un articol atat de relevant ...

Am gasit pana la urma articolul lui Andrei Manolescu.

http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/tristele-urmari-ale-unei-mai-vechi-crize

Dragos Bora spunea...

În 1931, Bernard Shaw a vizitat Uniunea Sovietică împreună cu Lord și Lady Astor, două figuri publice importante în Marea Britanie, cu simpatii socialiste, și s-a întors cu o impresie cât se poate de favorabilă despre URSS, devenind chiar un loial apologet al lui Stalin. Întors în Marea Britanie, Shaw a descris Gulagul ca fiind un fel de vacanță de lux, de unde oamenii nu mai vor să plece. ”Din câte mi-am dat seama, ei pot sta acolo cât de mult timp doresc”. În ultima zi a ”pelerinajului” său prin patria socialismului, Shaw spunea cu regret ”Mâine părăsesc acest pământ al speranței și mă întorc în țările occidentale ale disperării”.

Intrând în tărâmul promis, grupul, considerat extrem de important de VOKS şi aparatul de propagandă sovietic, a fost întâmpinat după tipicul călătoriilor ghidate gen VIP: baluri, banchete, ceremonii, fanfare triumfătoare, kolhozuri model, fabrici, şcoli speciale etc. Delegaţia britanică a fost cazată de-a lungul şederii în capitala sovietică la luxosul şi înţesatul cu microfoane Hotel Metropol.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/gb-shaw-apologet-al-stalinismului-i-al-uciderii-masa

Dragos Bora spunea...

http://bucurestiidealtadata.blogspot.com/2012/03/securitate.html

Dragos Bora spunea...

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/am-trait-20-ani-o-ciorba-prinz-interviu-nicolae-purcarea

" ... Am trăit 20 de ani cu o ciorbă la prînz. Adică un fel de fiertură fără gust. Mi-o amintesc şi acum pe cea mai dezgustătoare dintre ele. Era în 1945, la Caracal. Se cosea mărarul de pe cîmp şi ni l-au aruncat nouă în ciorbă, pe post de legumă. De atunci nu mai pot înghiţi planta asta. Unii zic că ciorba de burtă e greţoasă. Păi, e o mîncare făcută cu gust, cu rafinament. Noi mîncam maţele luate ..."

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/am-trait-20-ani-o-ciorba-prinz-interviu-nicolae-purcarea