Ori de cate ori l'as asculta, tot il mai ascult inca o data. Si inca o data.
Si inca o data.
Si nu exista satietate. Si asta, probabil, inseamna fericirea.
Ceea ce va doresc si Dvs.
Noapte buna, muritorilor. Prietenilor. Vecinilor. Railor. Necunoscutilor. Patimasilor. Naivilor. Frumosilor. Stralucitorilor. Ascultatorilor.
Noapte buna, oamenilor.
vineri, 5 septembrie 2008
BWV 1052
Scris de Turambar at 00:00
Etichete: Bach, Music, Personal, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Turambare baga un ochi aici poate te alaturi campaniei.
http://rezistenta.blogspot.com/2008/09/hai-gata-cu-religiile-in-scolile-de.html
Wunderbar, dar recunoaste ca ( in lipsa castilor ) macar UN vecin a batut in teava la ora aia :)
@ Buciuman: gata. Vin.
@ Moshcalifar: vecini? N'avem. Conform cu Gabi Lunca, avem doar dujmani shi fratziori. Shi pe murgu, sa'l batem cu palma.
http://www.youtube.com/watch?v=mbbwM_ELYz0&feature=related - stiu ca asta era link-ul pe care il cautai;))))))))) - recunosti ca e o mica diferentza?
Il stiam. Mersi oricum.
Stii care e culmea? Ca mi se pare ca, din tot ce am ascultat Gould pana acum, suna cel mai pretzios. E tocat si mecanic, dar din cand in cand comite niste legato-uri acolo, pe care in alte interpretari ale sale nu le-am auzit. Basca faptul ca le canta incet, con molto corason, presque romantic (i'auzi, ca chiar acum ascult). Nimic din aerul martial cu care, de regula, suntem invatzatzi in BWV 1051 partea I.
Deci Gould romantic cand interpreteaza Bach. Deci s'a intors lumea cu cucu intr-o parte.
Deci Richter, da?
Ca sa nu mai spunem ca e unul din cei mai lentzi tempo pe care i'am auzit interpretand concertul asta. Definitelly romantic. Scoala anilor 50, dinainte de revolutzia care a bagat-o in desuetudine.
I'auzi! I'auzi! Ascult in continuare si nu'mi vine sa cred. Zici ca ar canta Chopin, nu Bach. Comme on. Inca nu crescuse... :)
Trimiteți un comentariu