sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Afunkyvorbitoru

Pentru cei care mira-se-vor de unde logoreea eclectica, sometimes ermetica, ironica si ireverentzios-superficiala (caci toate-s deshertaciune, si ale desertaciunii suntem cu totzii pre aceasta lume spurcata shi rea), iata un semi-raspuns semi-limpezitor.

Luca Pitzu.

Nu ca m-as ridica nici la sfert de sfarc de genunchi de broasca fatza de intorlocarea productiv-isterico-baroco-fecunda a Maestrului din Cajvana, mais tout de meme. Unul din cei care, mai mult sau mai putzin conshtient, mi-a influentzat maszga de gandire.

A, si era sa uit: tot el m-a facut sa-l descopar pe Mihai Ursachi.

Dig this, un articol despre Nichita, daca nu atzi intzeles, and then ponder.

Mai balcanici mici shi pitzifelnici ce-mi suntetzi... Mai suflet de contabil papugiu... Mai ASEist mic shi stingher, in randu doi, banca de la geam... :P

"Se da rotund gagiul!" murmura-vor unii si, mai ales, altii. Que non! que non! om raspunde noi cercind a ne explicare si a amintire ca, oripilat de efectele national-ceausine din invatamintul romanesc, lehametisit de literatura colhozizarii, lupta dintre vechi si nou sau reusitele edificarii socialiste, ne jurasem, la terminarea studiilor liceale, sa nu mai cetim decit strictul necesar, de specialitate, in limba Autohtonilor Moldovalahi.

Si ne tineam de cuvint. Pe degetele a doua miini se numarau opurile postbelice de noi parcurse integral, inainte de l989, iar printre ele preponderau exceptiile din clasa Zacharias Lichter, Sarea Pamintului, Fragmente despre cuvinte, Norii, Jurnalul de la Paltinis, Zahei Orbul, Homo fictus, Sase maladii ale Spiritului ori Bunul simt ca paradox.

Daca l-am rumegat aproape integral pe Mihai Ursachi, poetul, mistificatorul si prozactorul, de vina-i numai aura speciala pe care o poseda, la a doua sa facultate, agrementata cu un stil de gindirostifaptuire marginal, ca sa nu spun boem, de trecutu-i puscarial si incapacitatea funciara de a raspunde la comenzile realismului jdanovo-crohmalnicean.

0 comentarii: