Vin de la balet. Spargatoru de nuci, Balshoi Teatr, Moskva, Sala Palatului, la matineu de la ora 16:00. Courtesy of Marta. Am zis ca e cazul sa o ducem la un spectacol de balet. Shi paiu scurt l-a tras tata.
In actu 1 am dormit pe rand: cand eu, cand Marta. Pe urma a venit pauza, ne-am dezmortzit picioarele shi am rezistat mai bine la actu 2. Unde unii au dansat, iar altzii au tzinut candelabrele pentru aia care dansau.
Dat fiind ca a fost prea departe, nu prea am vazut cum trebuie. A fost destul de trist, pentru ca nici macar la tzatzele balerinelor nu m-am putut holba, faute de mieux.
Damn it! I can't do it, no matter how hard I try... Aceasta retorica vizuala de secol 19, de gesturi largi, trairiste, patetice, de bratze deschise shi de piept bombat, de reverentze pretzioase, de dantele shi de fitze de nobili snobi ma lasa absolutamente rece. Or fi ei priceputzi la balet, dar mie datzi-mi flamenco. Sau Metallica.
Stateam pe intuneric, ma uitam la printzul cel roshu, ex-Spargator, cum agita sabia sa-l strapunga pe mitzorlan shi s-o prinda pe printzesa s-o babardeasca romantic, shi vocea din cap nu se putea abtzine sa nu urle pe tacute, acolo inauntru, in golu mintzii, cu voce de Elmer Fudd: Shooot the swan! Killl the waaaabiiit! Shtitzi voi, desenu ala animat cu Looney Tunes pe post de opera wagneriana.
Concluzia? Doamnelor si domnilor, pretzioshi comunishti si bucureshteni gretzoshi, sunt iremediabil tunat in alt registru stilistic. Marlanesc sau decadent sau jazzistic sau lautaresc sau de fuga baroca sau de plete scuturate navalnic sau de All That Jazz sau de Gene Kelly, dar in orice caz nu de gomozitate aristocrata de sfarshit de secol 19. Call me modernist and fuck off.
Tu du du duuuuummmm.....
ABCul politic, cu Ernu și Rogozanu
Acum 4 ore
4 comentarii:
Nici pe mine nu ma pasioneaza baletul sau opera dar mi-a placut "comedia-balet" Le Bourgeois Gentilhomme in versiunea lui Martin Fraudreau, poate si pentru muzica baroc.
Uite un mic clip pe care l-am postat eu pe YT: http://www.youtube.com/watch?v=LhS8TCckC6A
Daca ramai fara Diazepam vezi ca am pus tot spectacolul pe KG :P
Aaaaargh! Sa nu mai aud cuvantu "balet" pe o vecinatate de cinci raze de bomba atomica in juru meu. Cel putzin nu pana pe 23 martie, cand Marta vrea din nou, la Lacu Lebedelor. Tot Bolshoi Teatr, tot fitze proletare de Sala Palatului.
Sau pana martzi seara, cand are Marta balet la Giuliana shi poate o sa fie nevoie sa o duc la curs.
Shoooot the swan! Kill the wabitt!
Mda. M-ai convins cu Fradreau-ul ala. O sa-l iau, imediat cum curatz HDul (e plin ochi. nu ma intreba cum...)
Insa ce imi aratzi tu e un lucru deshtept. Balet modern, experiment, muzica baroca in combinatzie cu un angst modernist.
Insa la ce am fost eu azi a fost un spectacol conformist, fara nici un fel de abatere de la norma metodologica a coregrafiei clasice. Ala face aia, aia fac aia, alea se mishca asha. Imi lipsesc termenii, since I'm not a balley guy, dar impresia e valida: comformism. Singurele lucruri cu care sa merite sa ramai in cap au fost costumele si interpretarile solistilor principali (corecte spre f bune), cat si ale unor solisti secundari. Insa conceptul general, coreografia nu au stralucit prin nimic. Quelque chose de previsible.
Ma duc sa curatz hardu. Shterg Alin High Def shi pun balet pe muzica de Lully, sau cine o fi frantzuzu ala mort de mult... :)
Era un film, The Princess Bride. Si spune cineva acolo ceva ce mi-a venit in minte cu privire la opinia dvs. despre aristocrati:
I don't think it means what you think it means.
Este poate reprezentativ pentru aceasta natie acest citat care se afla doar in wikipedia romaneasca:
"[...] "Aristocrat" este un cuvânt care poate fi folosit în sens peiorativ, indicând o persoană care a ajuns la un anumit statut mai degrabă prin naştere decât prin munca şi meritele proprii, un astfel de statut nemeritat fiind considerat un afront de către ceilalţi membri ai societăţii."
Nu este oare simptomatic faptul ca intr-o natie in care putini incearca sa fie mai buni (hell, putini incearca sa FIE, toti vor sa AIBA), se considera ca a FI cumva reprezinta... un afront?
A fi aristocrat e o treaba pe care o asociem cu baletul, neaparat cu anatomia melancoliei, si cu degenerescenta. Oare pentru ca umbra jungiana atarna greu in cârca unui popor atat de cumsecade urati atat de tare tot ceea ce ar putea fi asociat cu o virtute veritabila, nu cabotina?
Nu ma astept sa imi raspundeti sau sa va asumati proiectia (pt. mine evidenta): dorinta dvs. de a face parte - sau de a fi privit ca facand parte - dintr-o elita (profesionala sau de alt fel) este evidenta tocmai pentru ca respingeti la randul dvs. o elita.
Dar macar un lucru: cand vorbiti despre snobism, cred ca ati amestecat aristocratia cu burghezia. Cesar Birotteau nu era aristocrat.
Trimiteți un comentariu