Salariatii Coca Cola protesteaza. Nu sunt platiti pentru orele suplimentare, contractul lor colectiv de munca a fost negociat cu un sindicat minoritar, ca sa nu spun fantoma, si parca ar mai vrea si niste bani la salariu. Ma rog, nimic deosebit pana aici. Capitalismul salbatic made in Mizil meets real life. E plina presa de stirea asta. Puteti, spre un exemplu, citi aici in Cotidianul despre intamplarea sociala a zilelor noastre.
Partea cu adevarat interesanta, pentru noi ashtia cu degetele lipite de calculator cel putzin, e felul in care un angajat Coccis Cola, in cautarea urmei informatice a protestului lor, a dat peste postarea lui Zoso si a aterizat ca o porumbitza in sectziunea de Comments. And the havoc ensued. :)
Dincolo de coloratura de stil, de e-retorica uneori tembela (si de postarile inutil-intaratatoare ale lui Turambar, of course :p ), avem de-a face cu un semn al vremilor noastre. Socialul se reflecta in bloguri. Temele pertinente de discutzie, tensiunile de pe piatza realitatzii ishi scurma treptat loc intre hi hi hi-urile facil-adolescentine shi tzatzele de pornache de servici ale pushtanilor care o freaca intre doo sesiuni de utorrent. Generatzia atomica, dependenta de dc++ shi de mirc, se upgradeaza tematic si rontzaie issues. I mean real issues.
Which is a fact of life, ain't it? :)
Pentru toate acestea, pentru angajatzii Coccis Cola doomed to work in this shitty environment, pentru blogarimea care da cu nasul in noroaiele de Caracal, pentru franjurii de realitate care intalnesc franjurii de Internet, cu dedicatzie, o melodie Metallica, ce contzine un mesaj ascuns de angoasa shi de protest.
METALLICAAAAAA!!!! :punk:
Bolojan, Radu Eremia și austeritatea
Acum 5 ore
2 comentarii:
Atentie: acest post ar putea enerva pe cei care vad marxism in tot si in toate. De la mine se vede umanism intr-o era post-umanista, in care viata este dezbracata de orice alta caracteristica a sa, in afara de cea biologica si de productivitate. Traiasca lupta pentru maximizarea productiei, personale sau corporate. Domnilor, nu vi se pare un slogan cunoscut? Si vine de la C C ?!?!
yup. you're right. si nenea asta aici tot cam asta spunea, pe vremuri
http://en.wikipedia.org/wiki/Erich_Fromm
insa, dupa cum shtim, reashezarea relatiilor, renegocierea, nu este un proces curat, nobil, ci unul cu tensiune, durere shi mult shukar. in cazul de fatza, trosneala sindicala de la cc.
partea interesanta este cum aceasta tensiune infloreshte, incetul cu incetul, intr-un mediu care era oarecum virgin la acest tip de discurs.
Trimiteți un comentariu