Din matematicǎ s-a întrupat Electra

Așa s-a întrupat Electra. Așa sunǎ inevitabilitatea. Așa vine sfîrșitul lumii. Așa vor cînta trompetele la Judecata de Apoi, care dupǎ cum știm cu toții va pica într-o joi, cînd vom fi morți și putrezi și goi.

Din degetele astea țîșnește infinitul. Moartea. Hǎul. Repetabilitatea pînǎ la epuizare. Și seninǎtatea de dupǎ sfîrșealǎ.