Hai cǎ maț enervat

E doo noaptea, afarǎ miroase a tei, iar eu tocmai m-am trezit dintr-o beție de-aia nasoalǎ, de tip reset, cǎ am fost la IRB Nations Cup și m-a pus dracu sǎ mǎ pun parte în parte la bere cu nea Cornel.

Nu vreți sǎ știți cine e nea Cornel.

E visul vostru cel mai urît. Este cel care vine sǎ vǎ pocneascǎ peste urechi și sǎ vǎ batǎ în gurǎ dacǎ nu v-a ieșit Exit Pollul. Este omul care a învins Franța, este maestru emerit al sportului, o forțǎ a naturii, o fiarǎ, un domn, un monstru, un fapt social.

Și pana mea, cu el bei, nu simulezi.

Și pana mea: am bǎut. Bǎga-mi-aș: am bǎut mai mult decît permite Constituția.

Drept pentru care acum e doo noaptea și tocmai m-am trezit din beție și am mintea limpede ca cristalul de Amazon și, neputînd sǎ mǎ mai culc, ce face omu? Se dǎ pe Internet și citește rǎutǎcisme.

Cu cei intenși și dobitoci care nu știu despre ce e vorba în propoziție și care pur și simplu își ventileazǎ și ei furia și resentimentul, e simplu.

Dacǎ poți, le dai delete comment. Ah, ce dureros! De ce ștergi comentariile, nemernicule? 'Uuooo!!! Cenzurǎ!!!!

Uite de-aia le șterg, pentru cǎ pot. Dobitocii nare voie sǎ vorbeascǎ, din motiv cǎ le pute creeru.

Dacǎ nu poți sǎ le ștergi, ridici din umeri și mergi mai departe. Be zen. Be cool. Because.

Viața-i grea, lumea-i rea. Viața noastrǎ, lumea proastǎ. Nu are rost sǎ-ți tocești sinapsele și ficatul și fierea pentru toți dobitocii pǎmîntului, cǎ faci cancer în 30 de secunde. Be zen, mate. Be zen. Kotegaeshi...

Unii dintre dobitoci sînt pur și simplu dobitoci de rit naiv. Alții sînt dobitoci profesioniști, nǎimiți, șulfe și postaci, plǎtiți sǎ rǎspîndeascǎ cǎcat pe Internet.

N-ai ce le face, doar sǎ-i bați în gurǎ, ca sǎ nu mǎ escprim altfel. Știu ei cum. Tot soiul de oameni cu acces la tastaturǎ.

Dar ce te faci cu ǎia care chiar știu? Sau care se presupune cǎ ar trebui sǎ știe?

Ce te faci cu ǎia de a cǎror pǎrere chiar ții cont?

Ups. Ǎștia sînt de-ai tǎi, din comunitate. Au puța paradigmaticǎ tǎiatǎ în același fel ca tine, ca la grupul etnic al sociologilor. Ții cont de pǎrerea lor.

Și, din pǎcate, concluziile lor sînt indubitabile, inexorabile și cufurǎcioase: exit pollurile e proaste.

Diferențele sînt prea mari! Ați ieșit demult din marja de eroare! 'Uooo! Sînteți pe tarla!

Trebuia sǎ faceți ceva! Nu știm ce, dar sînteți nasoi. Lǎsați-ne! Duceți-vǎ în paradigma noastrǎ, cǎ sînteți vraiște! Retrǎgeți-vǎ din meserie și apucați-vǎ de spǎlat vase, de spǎlat geamuri, de spǎlat bǎtrîni la cur, nu mai faceți de-astea, cǎ nu știți sǎ spǎlați datele cum trebuie.

În general, aceste comentarii vin de la cei care n-au fǎcut Exit Poll în viața lor.

În oglindǎ, comentariile celor care au fǎcut Exit Poll sînt mult mai nuanțate și mai la obiect și mai puțin pǎtimașe. Oamenii care au trecut prin malaxorul acelei zile știu cum este și au totuși o fǎrîmǎ de empatie provenitǎ dintr-o tonǎ de cunoaștere. Ah, ce dureros!

Restul, însǎ, sînt necruțǎtori. La zid cu ei! Off with their heads! Robespierre le-a fost neam și Cristian Tudor Popescu le e vǎr. Cred cǎ sînt rudǎ de departe prin alianțǎ și cu Regina Roșie, dacǎ nu mǎ înșel.

Pentru ei nu conteazǎ decît cunoașterea cea mai foarte exactǎ, cea mai foarte detaliatǎ, cea mai foarte pe gratis. Sǎ ne dați, dar sǎ ne dați tot. Nu vrem compromisuri, vrem idealul. Vrem 175% perfecțiune. Sǎ se facǎ perfect! Sǎ se facǎ marjǎ de eroare plus minus zero, am zis!

Dincolo de rǎutǎcismele metodologice, principala lor problemǎ și criticǎ și preocupare este cǎ nu am estimat intensitatea spiralei tǎcerii și nu am acționat în consecințǎ, sǎ o neutralizǎm din taste.

Deci pînǎ acum 30 de ore ne înjurați (nu voi, așa lumea în general, dar folosesc și eu aceeași retoricǎ pǎtimașǎ și nediferențiatǎ ca și voi), deci ne înjurați de mamǎ cǎ modificǎm cifre și cǎ sîntem niște scîrboși de reptile de nemernici de varani care manipulǎm poporul cu sondoru și cǎ le comitem și cǎ facem și cǎ dregem. Ah, ce nemernici! Varanu'! Varanu'!

Iar acum hopa tam nesam v-a apucat dragostea de bǎgat degetele în date și dintr-o datǎ ați descoperit beneficiile Notepadului în care poți scrie orice, important e sǎ dea sutǎ la sutǎ. Sǎ se schimbe cifrili! De ce n-a schimbat cifrili? Trebuia cifrili schimbate! Varanu'! Varanu!

‘Opa. Stai așa cǎ nu-i așa. Stai cǎ avem o problemǎ.

Dar sǎ zicem cǎ nu avem o problemǎ și cǎ e ca voi. Voi sînteți oameni de științǎ, spre deosebire de noi care sîntem niște ticǎloși de nepricepuți, și știți voi mai bine cum stǎ situațiunea.

Cum ați fi fǎcut voi?

Dacǎ în toate sondajele de calibrare de cu o sǎptǎmînǎ înainte, și la Palada, și la Cǎtǎlin Stoica, pînǎ și la mult hulitul de Pieleanu care totuși face sondaje, oricît l-ați înjura voi în particular pe persoanǎ fizicǎ,

deci dacǎ la toți ieșea Oprescu aproximativ 65%, voi în ziua alegerilor, dupǎ o serie de date pe tot parcursul zilei cînd a ieșit fics tot pe-acolo, prin vecinǎtatea aia de procentaj, voi ce-ați fi fǎcut, pupa-v-aș eșantionul vostru de secții de votare?

Cît l-ați fi scǎzut, o voi strǎlucitorilor?

3%?

10%?

27?%

Da' de ce nu 17,23%? De ce nu 69%, cǎ e o cifrǎ plǎcutǎ ochiului și limbii și vǎlului palatin?

Care este recurența și priceperea de cunoaștere anterioarǎ care sǎ vǎ certifice cu o siguranțǎ rezonabilǎ cǎ trebuie sǎ scǎdeți 8%, cît ar fi trebuit, și nu 3%?

"Pe ce vǎ bazați", cum ar spune cum ar spune personaju' literar?

Cînd unele Exit Polluri anterioare au fost în contra lui Oprescu, cu douǎ puncte sub rezultatul oficial – vezi turul 2 al alegerilor locale din 2008, exit poll despre care e convenabil sǎ vǎ faceți cǎ nu vǎ amintiți, o voi selectorilor imparțiali de cunoaștere și decupatorilor robespierreni de realitate?

În schimb alte Exit Polluri, tot 2008, bunǎoarǎ, tot locale București, doar cǎ turul 1, bǎteau 6% în favoarea lui Oprescu?

De unde pana mea sǎ știu cu cît sǎ intervin?

De ce 8% și nu 6%? De ce 8% și nu -2%? Adicǎ minus doi, în cazul în care nu se vede bine liniuța aia dinaintea cifrei?

Singura informație cît de cît validǎ o aveam din sondajele de calibrare de sǎptǎmîna trecutǎ.

Alea îmi spuneau șaizeci și ceva. Cu cît sǎ scad, o voi pricepuților, cînd aveam la dispoziție doar un rînd de date din 2008, și alea contradictorii?

Deci pe de o parte ne acuzați

– cǎ de fapt tuturor ne-a ieșit cam la fel, nu doar CCSB-ul a intrat la rotisor, ci toate institutele care au fǎcut Exit Poll;

CCSb-ul s-a bucurat de rație suplimentarǎ de lichid seminal doar pentru cǎ e al mogulului și doar pentru cǎ e Turambar un nemernic extraordinar; dar asta este deja altǎ discuție –

deci pe de o parte ne acuzați cǎ sîntem vrǎjitori și cǎ mai bine ar fi s-o întrebǎm pe mama Omida, dacǎ vrem sondaje egzacte?

Iar pe de altǎ parte ne recomandați ritos sǎ ne bǎgǎm deștele în date fǎrǎ sǎ avem un control cît de cît asupra ceea ce trebuie sǎ facem?

Pǎi unde pana mea e vrǎjitorie?

La ce am fǎcut noi, cǎ am dat ce a ieșit?

Sau la voi, cǎ post factum, de la înǎlțimea caldǎ a fotoliului de comentator, rezultǎ cǎ trebuia sǎ scǎdem la Oprescu ditamai namila de 9%, în schimb de la Piedone, care avea peste 80%, deci ar fi fost totuși cazul de mai mult conformism, doar 2%, iar de la Robert Negoițǎ, care dintre toți candidații USL avea totuși competiția cea mai puternicǎ, doar 4%, adicǎ nici prea-prea, nici foarte-foarte?

De ce 2%? De ce 4%? De ce 9%? De ce nu 69%, cǎ e o cifrǎ plǎcutǎ ochiului și limbii și vǎlului palatin?

De unde pana mea, ca sǎ nu zic altminteri, știți voi cum, sǎ știu eu cît minte lumea?

Cǎ oamenii e complecși și ei minte diferențiat.

La București în 2008 în turul 1 într-un fel. În turul 2 în alt fel. În 2012 diferit pe sectoare, dupǎ context. La Cluj în alt fel. La Gurahonț cu totul și cu totul altfel.

Chiar și dacǎ ar fi fost ca voi, nu aveam suficient de multe date istorice încît sǎ spunem: uite așa. Doar un punct, adicǎ 2008, nu se cheamǎ cǎ ai o serie de date și cǎ poți sǎ tragi niște concluzii. O datǎ e întîmplare, de douǎ ori e coincidențǎ, de trei ori...

Acum începem sǎ avem.

Acum, dacǎ voi mai face Exit Poll, voi ști: scǎdem de la strǎlucitori x% și le trimitem cu DHL-ul cǎtre criticii noștri, sǎ și le punǎ în ramǎ deasupra șemineului.

Restul, ce rǎmîne, dar musai tot 100%, le trimit la client, mama lui de client, ce nemernic cǎ a dat bani sǎ se facǎ exit poll, ar trebui datǎ o lege sǎ se facǎ exit polluri pe gratis, sǎ se dea cîte unul sǎ ajungǎ la toatǎ lumea.

Data viitoare, dacǎ va mai fi o datǎ viitoare, voi interveni cîinește asupra datelor și voi da ce date simte mușchiul meu statistic și voi face șulfǎrisme și nefǎcute și voi analiza evoluțiile pe timpul zilei și liniaritatea lor și voi sǎri rîndul și voi da direct valul 7 la orele 21:00.

Și voi ține cont cǎ vǎ doare la bascǎ de rezultatele finale, alea de la orele 23:00 spre 24:00, și cǎ de fapt vǎ uitați toți doar la orele 21:00 la televizor, chiar și dacǎ sînteți analiști politici și metodologici, nu doar nǎimiți sǎ înjurați sondajele.

Și totul va fi bine și mǎ voi îmbǎta din nou cu nea Cornel, care a învins Franța.

V-am zis cǎ e o forțǎ a naturii, o fiarǎ, un domn, un fapt social?

Parcǎ v-am zis, nu mai îmi aduc bine aminte, eram beat, nu recunosc nimic, nu știam ce fac, am fost bolnav cînd eram mic, totul e aproximativ, totul e marjǎ de eroare și probabilitate, ah ce dureros, îmi vine sǎ vǎrs, îmi vine sǎ mǎ culc, îmi vine sǎ mai fac un sondaj...

Sǎ vinǎ nota! Garson, nota la domnu, cǎ vrea sǎ se culce! Cu capu’ pe masǎ, evident...




* * *

PS: A, apropos, cǎ sînt unii care se întreabǎ în subsolul comentariilor și pe tot soiul de forumuri de ce ei n-au nimerit niciodatǎ în sondaje și mai ales și mai ales la exit polluri. Oribil! Sondajele e false! Pe ei nu i-a întrebat nimeni din 1990 încoace! 'Uooo! Nenorociților! Mințiți poporu cu manipulatoru!

Rǎspunsul e simplu: pentru cǎ sînt dobitoci.

Sînt primejdios de dobitoci și n-au voie la sondaj.

Nu le permite Constituția, și nici Regulamentul Organic.

Noi respectǎm Constituția, ținem cont de ceea ce zice litera legii.

În consecințǎ, avem un instructaj special fǎcut operatorilor noștri de interviu.

Le-am dat un detectometru spectral cu care sǎ scaneze sufletele celor intervievați. Și dacǎ scannerul face piu piu piu, atunci e clar: au de-a face cu un dobitoc primejdios și e mai bine sǎ nu stea de vorbǎ cu el.

Își pierd timpul degeaba cu proștii. Oricum dobitocul va comenta pe urmǎ pe Internet, deci cumva se compenseazǎ, nu mai are rost sǎ-l mai întrebǎm noi, cǎ spune el singur.

Drept pentru care toți dobitocii pǎmîntului care înjurǎ sondajele în necunoștințǎ de cauzǎ sînt excluși din start din pasul de eșantionare și în consecințǎ nu vor avea niciodatǎ parte de șansa, de privilegiul, de norocul și de onoarea de a fi intervievați de cǎtre operatorii noștri de interviu.

Asta este: viața-i grea, lumea-i rea, iar ei sînt mai dobitoci decît permite legea.

Și sînt mulți frate, de-aia avem pasul de eșantionare atît de mare și de-aia am cheltuit atîțîa bani cu scannerele de suflet...


* * *


PPS: Observați cǎ pînǎ acum, în discursul meu defensivo-retoric, n-am pomenit nimic de cea de-a patra formǎ de eroare.

Cum? Nu știți? Ei aș. Eu credeam cǎ știți. Cǎ voi le știți pe toate, ca niște oameni mari, aproape ca niște ziariști.

Doamnelor și domnilor, distinși metodologi, unii triști, alții activiști, știm aproape cu toții cǎ avem urmǎtoarele patru tipuri de erori de sondaj:

a) Eroarea statisticǎ, datǎ de selecția incompletǎ, pe bazǎ de eșantion. Gauss e de vinǎ și Poisson, mama lor de nesimțiți, eu zic sǎ-i dǎm în judecatǎ, așa nu se mai poate, e intolerabil, ar trebui o dictaturǎ exactǎ, ca în Rusia.

b) Eroarea de pricepere, datǎ de limitarea profesionalǎ a dobitocilor de sondori care estem. Asta de care tot discutați voi cu pasiune. Aici includem tot: și operatori, și eșantion, și ponderǎri, metodologisme, felul în care sînt puse întrebǎrile, tot tot tot.

c) Eroarea de respondent. Aici intrǎ spirala tǎcerii, evitarea stigmei, percepția la adresa institutelor de sondare, alte rǎutǎcisme pe care le are Gogu Respondentu în dotare.

d) Eroarea de fraudǎ. Una votǎm, alta bǎgǎm în sac și poate alta numǎrǎm.

Pînǎ acum toate discuțiile voastre s-au concentrat cu o obiectivitate disprețuitoare demnǎ de toatǎ stima asupra punctului be micuț.

Eu, fiind mai nemernic din fire și apǎrîndu-mi rîul ramul, am ridicat respectuos doo degete și am atras atenția cǎ poate ar cam fi totuși cazul sǎ discutǎm și ce micuț.

Iar de micuț... Micuț, micuț, dar vezi ce gros îi?