De ce n-are ursu bascǎ?

De ce n-are ursu bascǎ?
sau
Moartea lui Moș Crǎciun se amînǎ din nou, din motive istorice bine întemeiate

Lucrurile sînt din ce în ce mai bine conturate. Pendulul istoriei lucreazǎ implacabil.

Urmeazǎ sǎ se întîmple ceea ce în jargon de științe politice se numește “a landslide victory”.

Ca la alunecǎrile de teren, cînd vine malul peste tine și mǎturǎ tot în cale, calcǎ totul în picioare, vine vine vine vine, ca potop ce prǎpǎdește, ca o mare turburatǎ.

Anul trecut ați vǎzut tsunami-ul din Japonia? Ei bine, așa va fi și anul ǎsta la noi. Doar cǎ nu va fi cu apǎ și cu mîl, va fi cu ștampile și cu voturi.

Nașpa de nasol. Rade tot, Vasile. Nu iartǎ nimic, Nuți.

E simplu. Se numește “larga respirație a maselor, perioadǎ opt”.

Noi, avînd o experiențǎ relativ recentǎ într-ale votului cît de cît liber, dat fiind cǎ vreo cincizeci de ani am fost sub prostealǎ comunistǎ, de-abia acum descoperim apa caldǎ și ni se pare un fenomen remarcabil și întru totul virgin și catastrofic și uimitor și spǎimos. Vai, maicǎ, sfîrșitu lumii!

E pe dracu virgin. Se tot întîmplǎ de cînd lumea și pǎmîntul, de cînd guvidul voteazǎ și de cînd politrucul lucreazǎ. Și în Australia, și în Franța, și în Uganda.

E indubitabil. E inexorabil. E cîinesc de simplu și de inevitabil și de implacabil.

Se întîmplǎ dupe cum urmeazǎ.

Lumea voteazǎ cu unii, plini de speranțǎ și de încredere și de furie la adresa deținǎtorilor de putere din ciclul electoral anterior.

Apoi inevitabil descoperǎ cǎ au pus botul la prostii, au fost naivi ca niște copii. Nu dați banii pe prostii, dați speranțǎ la copii și obțineți voturi mii.

Și atunci, simțindu-se fraeriți și fǎcuți din vorbe, evident cǎ poporul, populația, cetǎțenii, gloata, electoratul, votanții, fraerii se supǎrǎ pe ǎia primii și îi voteazǎ cu egalǎ patimǎ și speranțǎ pe ǎștilanții.

Care ǎștilanții nu-i așa cǎ evident cǎ sînt cei mai foarte buni și cei mai foarte ideali și care cu siguranțǎ vor salva totul și vor repara și vor pune societatea noastrǎ multilateral pǎcǎlitǎ pe un fǎgaș de prosperitate și pace și progres.

Și pe urmǎ, dupǎ unu-douǎ cicluri electorale, depinde de priceperi și de contextul global și de cum trage Luna de Pǎmînt prin intermediul mareelor, se tocește plǎcerea, se epuizeazǎ speranța, se spalǎ pîcla de pe ochi.

Și atunci lumea se supǎrǎ la fel de inevitabil și pe ǎștilanții și începe sǎ uite ce nemernici au fost ǎia primii și sǎ le gǎseascǎ circumstanțe atenuante.

Vai, maicǎ, ce bine era pe vremea lor! Umblau cîinii cu covrigi în coadǎ și pǎsǎrile foenix ne asigurau încǎlzire pe gratis și de-aia era întreținerea așa de ieftinǎ, spre deosebire de nenorociții ǎștia, care ne-au promis marea cu sarea și uite ce i-au fǎcut sǎrǎcuței de pasǎre foenix, i-au dat foc, nenorociții, ia uite la ea cum arde. Vai, ce flacǎrǎ urîtǎ și scumpǎ! Nu erau mai bune gazele de la ruși?

Și evident cǎ atunci se modificǎ schimbarea atitudinalǎ și se supǎrǎ și pe ǎștilanții, mama lor de nemernici, au dat foc la pasǎrea foenix.

Și atunci se întîmplǎ tot soiul de chestii, intens studiate degeaba de inutilii din științele politice. Adicǎtelea de noi, ǎștia, sociologii cu grafice inutile, dar frumoase.

Fie tind sǎ-i voteze la loc pe primii. Nasol. N-au învǎțat nimica din tot caruselul ǎsta electoralo-mediatic. Fraerilor! Care este.

Fie nu mai voteazǎ deloc, dezamǎgiți și deflorați anal și triști. Își pun mîna pe bascǎ și cumpǎrǎ o bere și urmǎtoarea duminicǎ stau acasǎ și înjurǎ, uitîndu-se la penibilul campionat de folbal local. Și uite așa se duce dracu participarea la vot, vai maicǎ, ce catastrofǎ, sfîrșitu lumii, maicǎ, o sǎ fie rǎu, o sǎ vie rușii.

Fie își bagǎ picioarele în ea de democrație. ‘R’ați ai dracu’ cu melcii voștri, nu mai votez, emigrez, mǎ sinucidez, protestez, îmi dau foc la batistǎ, mǎ duc în Piața Universitǎții, sǎ vie televiziunile încoace, sǎ vazǎ cum îmi arde batista în direct în tomberon, huooo, vreau o dictaturǎ ca-n Rusia.

Huooo! Votez cu intenșii, cu legionarii, cu vadim, cu crǎișorul nostru dǎnuț. Ai vǎzut maicǎ ce mîndru e el și cum o sǎ dea douǎzeci de mii de euro la toatǎ lumea și o sǎ împuște nemernicii pe stadion și atunci o sǎ fie totu bine, maicǎ?

O sǎ fie raiul pe pǎmînt și Iisus o sǎ învie și o sǎ meargǎ pe apǎ și apa o sǎ se transforme în vin, îți dai seama, o mare de vin, mamǎ ce-o sǎ ne mai îmbǎtǎm, ca mieii, ca lupii, ca pasǎrea foenix o sǎ ne îmbǎtǎm.

Și totul o sǎ fie bine și mierea o sǎ fie scoasǎ de pe cartelǎ și o sǎ curgǎ vîscos și lent prin șanțuri, la liber.

Și uite-așa, dragii moșului, ia-o iar de la capǎt. Inevitabilul pendul al istoriei. Fîța fîța, perioadǎ opt. Sau patru. Sau șase. Șase cai frumoși. Șase politicieni bǎloși, dar inimoși și noi, ca de la cutie scoși.

Se întîmplǎ de cînd lumea. Doar cǎ noi de-abia acum descoperim apa caldǎ. Cǎ de-abia acum încet-încet începem sǎ avem și noi ceva experiențǎ de viațǎ democraticǎ.

Douǎzeci de ani se cheamǎ cǎ începem sǎ scǎpǎm și noi încet-încet de coșii democrației de pe fațǎ. Nu de toți, doar de unii, dar e orișicît un început.

Știu, sunǎ nașpa. De fapt, este vorba despre învǎțatul the hard way, prin încercare și eroare.

Se numește educare și maturizare.

Se numește calificare la locul de muncǎ.

Se numește schimbare incrementalǎ.

Așa se întîmplǎ lucrurile în general în viațǎ: încet și trist, ca la vǎduve. Nu într-atît de repede pe cît ne-am dori.

Vrem Nekerman, dar îl vrem acum. Învîrtim din bagheta creerului încins și rostim ca Gandalf, ca dragul de Harry, ca Saruman: Sǎ se facǎ Neckerman, damn it! De ce nu se face Neckerman în jurul meu? Unde ești tu, magie, cu pǎdurea ta cu tot?

La dracu, s-a stricat bagheta! Repede, aduceți alta, cǎ am nevoie de fericire și de viațǎ veșnicǎ și de tinerețe fǎrǎ bǎtrînețe și de creștere economicǎ instant, dar sustenabilǎ și pe termen lung, dacǎ se poate indefinit, pînǎ se face patinoar de gheațǎ pe podeaua iadului.

Știți care este definiția adultului? Adultul este acela care s-a dezbǎrat de iluzii.

Ups. Nașpa de nasol. Sunǎ rǎu. Sunǎ groaznic. Sunǎ sfîșietor, ca sunetul de bici cînd te bate harapul în beci pe spinarea goalǎ și plinǎ de sînge.

Ce faci, bre, dai cu biciu în creeru meu? Ce faci, bre, îmi iei iluziilii? Unde te duci, bre, cu ele? Hei, iluziilii mele! Lasǎ-le bre acișilea, mai am nevoie de ele. Nu-mi lua Disneyul și pe Maica Sfînta Precista și pe Batman și pe Crǎișorul Munților.

Hei, unde fugi cu Moș Crǎciun? Moș Crǎciun existǎ, l-am vǎzut eu, am și votat cu el! Nu mi-l lua pe Moș Crǎciun! Mai lasǎ-mǎ sǎ cred în el...

Vedeți, de-aia n-are ursu bascǎ. Cǎ tocmai ați pus ștampila pe ea.





.