joi, 21 iunie 2012

Berilǎ, Bogzǎrilǎ și Ironilǎ într-un talk-show despre Academilǎ

"Închis a doua oară la Văcăreşti, la plângerea Academiei Române şi cu mare zarvă în presă, pentru că aş fi ultragiat morala publică prin Poemul invectivă, plachetă de versuri tipărită în două sute cincizeci de exemplare, am tot felul de aventuri, printre care şi o convorbire cu Berilă.
Într-o zi, faimosul asasin care a ucis într-un sfert de oră şase oameni, lovindu-i cu un sifon în cap, pentru a-i jefui de două sute şaptezeci de lei, îşi opri asupra mea ochii lui albicioşi. Şi măsurându-mă din creştet până în tălpi, cu o ironie masivă:
- Da’ tu pentru ce eşti aici mă?
- Pentru o femeie…
- Hă, hă… Mama ei de femeie! Ce i-ai făcut mă?
- Am ultragiat-o.
- Cum ziseşi, mă?
- Am ultragiat-o. Articolul 262 Cod penal.
- Aha. Câte lovituri i-ai dat?
- Două sute cincizeci.
- Câte zici, mă?
- Două sute cincizeci.
- Asta-i crimă pasională! A
mierlit-o pe loc?
- Nu, e la spital.
- Ei, a dracului! Cum o cheamă mă?
- Academia.
- A-ca-de-mia? Mă, ce nume şi la ea. Avea gologani?
- Are moşii.
- Păi atunci?
- De, nu ştii cum se întâmplă…
- Aha, înţeleg. Era bătrână şi te-ai legat de alta mai tânără.
- Aşa spun şi ziarele.
- Şi asta cine e mă?
- Una grozavă, Pornografia.
- Ei, pă dracu’! Por-no-gra-fia! Dar zurliu mai eşti, mă. Unde le găseşti cu numele astea? Se vede că-s nişte grecoaice…
- Cam aşa, măi Berilă…
- Să nu te mai încurci cu grecoaice că-s parşiva al dracului. Am păţit-o şi eu o dată cu una, la Brăila. Dar las’ că şi tu… Auzi! Academia!... Pornografia!... Zurliu eşti, mă, se minunează el, în timp ce ironia din ochii-i albicioşi se schimbă rapid în simpatie uluită.
"

Geo Bogza, "De vorbă cu Berilă"

Courtesy of Strajnik