sâmbătă, 30 iunie 2012

Repetitio, mater excelsiorum brelifericorum

Puterea detaliului

Știți cum spun englezii, sper: the devil is in details.

Și pentru cǎ veni vorba de englezi, azi vom vorbi de un belgian, de un francez pîrît, de un mostru, de o bestie într-ale vorbelor. De Jacques Brel, pe care îl aminteam în postul anterior.

Brel este recunoscut pentru poezia versurilor sale. El este de fapt un poet care s-a întîmplat sǎ le punǎ pe muzicǎ și sǎ-i iasǎ, mama lui de șansonetist. Triada Jacques Brel – Georges Brassens – Boris Vian (la care evident cǎ putem adauga și pe alții: Yves Montand, Leo Ferré, Charles Aznavour, Georges Moustaki) își trage seva și puterea din vorbe, nu din muzicǎ.

Una din caracteristicile poeziei lui Brel o reprezintǎ repetiția. Cantitatea care produce calitate. Repetiția însoțitǎ de mici variații la Brel produce un efect devastator. Precum o fugǎ de Bach care îți ia o temǎ și mi ți-o freacǎ gradual pînǎ te aduce la extaz, la exasperare, la orgasm, la nervi, la fel și Brel ia o frazǎ, un motiv, o sintagmǎ și mi ți-o variazǎ ușor, enervant de discret, încît dacǎ nu asculți cu atenție versurile, de preferințǎ de mai multe ori, e foarte posibil sǎ treacǎ efectul pe lîngǎ tine precum trenul prin garǎ, tu fiind cufundat în paradigma “e cîntec, deci sǎ ne concentrǎm pe muzicǎ, pe melodie dǎ-le dracu’ de cuvinte, sǎ cînte fanfara”.

Însǎ efectul produs este teribil. Deși variația întru repetiție este discretǎ, aproape neobservatǎ, un cuvințel schimbat ici, unul schimbat colo, o ușoarǎ întorsǎturǎ de frazǎ dincolo, efectul este cocoșǎtor, non-liniar, precum bǎtaia aripilor de fluture din Carpați ce produce furtunǎ pe Orinoco, precum variația lentǎ a coapselor atunci cînd apeși în unghiuri ușor diferite, și în cotlonul ǎla, și în ǎlǎlant, hai înapoi pe unde am mai fost o datǎ, de douǎ ori, de nouǎ ori, un pic mai tare, un pic mai tare! un pIC MAI TARE!! pînǎ cînd... pînǎ cînd...

Pînǎ cînd știți voi. Dacǎ nu știți, probabil nu ar trebui sǎ citiți acest blog, n-aveți încǎ buletin, nu știți voi ce se poate face din mișcarea sacadat-repetat-variatǎ a coapselor, din șolduri, din vintre, din...

Buuun. Unde rǎmǎsesem?

La variația aproape la fel de eroticǎ a vorbelor la Brel.

Un bun exemplu, cǎ totuși se face searǎ și sînt pe terasǎ și mi se terminǎ bateria la laptop și n-am chef sǎ trag prelungitorul pe fereastrǎ, este în cîntecul de dragoste, de jale, de disperare și de auto-miștocǎrealǎ Madeleine.

E povestea unui fraer de fraer, a unui guvid de bulache care tot pune botu la promisiunile unei curviștine cu pulpe franțuzești care îl face din vorbe cǎ o sǎ vinǎ la întîlnire, o sǎ se și ținǎ poate de mînǎ, o sǎ meargǎ la cinema, o sǎ facǎ tot ce pot sǎ facǎ adolescenții complexați în visele lor umede și foarte limitate și timide și naive.

Și curviștina de Madeleine evident cǎ nu vine la nici una dintre întîlniri și-l face pe fraer din vorbe și fraerul stǎ în ploaie cu buchetul de flori ofilite în mînǎ, și tot sperǎ, și tot sperǎ, și vine și a doua zi, și și atunci plouǎ la fel de balzacian și de pedepsitoriu.

Și fraerul rǎmîne fraer și plin de speranțǎ, cǎ de-aia e poiezie și nu roman de spionaj, John Le Carré care sǎ ne explice de ce nu e dreptate în lume, doar învingǎtori, supraviețuitori și restul multe, multe pietre de mormînt.

Iar tonul, savoarea, culoarea cîntecului de fraer sînt date de o simplǎ repetiție discretǎ, savuroasǎ, cvasi-neobservabilǎ.

E vorba de numele “verilor” curviștinei de Madeleine, mereu alții, pe care guvidul de fraer de bulache e suficient de naiv sǎ-i ia drept veri, dar noi, ascultǎtorii avizați și un pic mai duși la moara realitǎții, autorul ne face cu ochiul, un clin d’oeil, a wink in a wink, nu-i așa cǎ voi stimați cititori și ascultǎtori vǎ dați seama cǎ de fapt “verii” ǎia nu e ei chiar veri, ci niște golani de babarditori de bǎeți de bǎeți care de fapt o gestioneazǎ de manierǎ angrosistǎ pe Madeleine, în timp ce fraerul stǎ în ploaie, cu buchetul de liliac plouat într-o mînǎ și cu cutia de ciocolatǎ în cealaltǎ.

Joël, Gaston, Gaspard, pe parcursul a trei strofe numele se schimbǎ necruțǎtor. Alți golani, alte nume, aceeași naivitate de copil fraer care încǎ mai crede în Moș Crǎciun, în virgine la 18 ani și în dragoste la prima vedere care nu necesitǎ schimburi reciproce de fluide și fluxuri asimetrice pecuniar-bancare.

Brel mai are astfel de cîntece unde variația produce admirația. De fapt, dacǎ stau sǎ mǎ gîndesc bine, mai toate cîntecele sale sînt construite pe o structurǎ repetitivǎ, pe un rondel sau catren sau cum paștele mǎ-sii îi zice acestei subspecii poetice. Iei o strofǎ, o spui, pe urmǎ îi schimbi ușor ceva, pe urmǎ încǎ ceva și tot așa pînǎ la enervare sau la extaz, depinde de pricepere.

Hai, gata, cǎ mi se terminǎ bateria la laptop. Învǎțați naibii și voi odatǎ franceza asta și ascultați Brel, sǎ simțiți cǎ nu trǎiți degeaba, damn it!

* * *

Jacques Brel
MADELEINE
1961


Ce soir j'attends Madeleine
J'ai apporté du lilas
J'en apporte toutes les semaines
Madeleine elle aime bien ça
Ce soir j'attends Madeleine
On prendra le tram trente-trois
Pour manger des frites chez Eugène
Madeleine elle aime tant ça
Madeleine c'est mon Noël
C'est mon Amérique à moi
Même qu'elle est trop bien pour moi
Comme dit son cousin Joël
Mais ce soir j'attends Madeleine
On ira au cinéma
Je lui dirai des "je t'aime"
Madeleine elle aime tant ça

Elle est tellement jolie
Elle est tellement tout ça
Elle est toute ma vie
Madeleine que j'attends là là

Ce soir j'attends Madeleine
Mais il pleut sur mes lilas
Il pleut comme toutes les semaines
Et Madeleine n'arrive pas
Ce soir j'attends Madeleine
C'est trop tard pour le tram trente-trois
Trop tard pour les frites d'Eugène
Madeleine n'arrive pas
Madeleine c'est mon horizon
C'est mon Amérique à moi
Même qu'elle est trop bien pour moi
Comme dit son cousin Gaston
Mais ce soir j'attends Madeleine
Il me reste le cinéma
Je pourrai lui dire des "je t'aime"
Madeleine elle aime tant ça

Elle est tellement jolie
Elle est tellement tout ça
Elle est toute ma vie
Madeleine qui n'arrive pas

Ce soir j'attendais Madeleine
Mais j'ai jeté mes lilas
Je les ai jetés comme toutes les semaines
Madeleine ne viendra pas
Ce soir j'attendais Madeleine
C'est fichu pour le cinéma
Je reste avec mes "je t'aime"
Madeleine ne viendra pas
Madeleine c'est mon espoir
C'est mon Amérique à moi
Mais sûr qu'elle est trop bien pour moi
Comme dit son cousin Gaspard
Ce soir j'attendais Madeleine
Tiens le dernier tram s'en va
On doit fermer chez Eugène
Madeleine ne viendra pas

Elle est elle est pourtant tellement jolie
Elle est pourtant tellement tout ça
Elle est pourtant toute ma vie
Madeleine qui ne viendra pas

Mais demain j'attendrai Madeleine
Je rapporterai du lilas
J'en rapporterai toute la semaine
Madeleine elle aimera ça
Demain j'attendrai Madeleine
On prendra le tram trente-trois
Pour manger des frites chez Eugène
Madeleine elle aimera ça
Madeleine c'est mon espoir
C'est mon Amérique à moi
Tant pis si elle est trop bien pour moi
Comme dit son cousin Gaspard
Demain j'attendrai Madeleine
On ira au cinéma
Je lui dirai des "je t'aime"
Et Madeleine elle aimera ça.

* * *



9 comentarii:

vera spunea...

J'ai beaucoup aime votre petite reference marxiste.

Turambar spunea...

Nous nous amintirons ces ages farouches... :)

Anonim spunea...

http://www.tetesaclaques.tv/le_sondage_vid1211

cbg spunea...

avusesem o banda de magnetofon cu un concert yves montand cu melodii pe versuri de jaques prevert. nu am reusit sa le regasesc pe toate in "formatele" de azi. continuu sa caut.

Turambar spunea...

Ia incearca aici:

http://isohunt.com/torrent_details/110447265/yves+montand+prevert?tab=summary

Turambar spunea...

Este pe What.CD

cbg spunea...

mersi mult.

beausergent spunea...

eram in liceu când, intr-o sâmbătă, traversând distrat camera cu televizorul, văd pe ecran un omuleţ dinţos şi transpirat, care, pe o scenă de concert, cu ochii ieşiţi din cap, dând din mâni şi din picioare, cânta despre america lui şi cutremurătoarea intensitate a acelui final al speranţei tragice... praf m-a făcut. de atunci am rămas fan absolut jacques brel. apoi am ajuns la brassens, apoi la trenet... aici şi m-am oprit. multumesc pentur postare.

Turambar spunea...

:) Placerea e de partea mea. Brel oricum c'est mon Amerique a moi. Ori de cite ori intilnesc oameni care jura pe Brel, viata e cu 2 cm mai frumoasa :)