O naibǎ de balaur

E o pornire zilele astea, de la atîția pokemoni și canale de desene animate și animalice, sǎ uitǎm unele cuvinte și sǎ le înlocuim cu altele.

De cînd cu Lord of the Rings, toatǎ lumea a descoperit dintr-o datǎ dragonii. Mai nou, acum avem dragoni și în ciclul The Song Of Ice And Fire.

Doar cǎ dragonii nu cresc pe aici, nu adastǎ în cutele minților noastre decît în mod artificial, hrǎniți cu îngrǎșǎminte pufoase, colorate în acrilice stridente. La noi, de cînd e lumea lume și zmeul zmeu, cresc balauri. Nu cǎpcǎuni, ci zmei. Nu dragoni, ci balauri.

Ei cresc în liniște, în armonie cu natura și cu focul, prezentînd puternice caracteristici adaptative. Le tai un cap, le cresc trei. Mǎnîncǎ orice, mai ales domnițe neajutorate și jar încins. Prezintǎ multiple capacitǎți locomotorii, și cǎlare și pe jos, și pe sol și în aer, dar mai ales și mai ales în gînd.

Cǎci balaurii nǎpǎdesc gîndurile și, odatǎ instalați în sinusuri și în sinapse, în circumvoluțiunile recenților și în cutele creierelor cetǎțenilor de rînd, încep sǎ roadǎ cu osîrdie și rǎutate la inocențǎ, sǎ umple mințile oamenilor de spaime și de naibe și de vise rele, otrǎvite, pline de foc și de moarte.

Lucru pe care dragonii nu-l pot face. Ei sînt niște chestii colorate fantezist, coborîte din benzile desenate și din manga-urile fǎcute la kil. Dragonii sînt umpluturǎ, lucru eftin de import, Made in China, ca și crapul oglindǎ, Halloween și metroul ușor numit și tramvai.

Drept pentru care vǎ implor, vǎ invoc și vǎ evoc, vasilisc și inorog: nu mai spuneți dragon. Pǎstrați-vǎ tradițiile și obiceiurile pe care le avem încǎ de la strǎmoșii noștri cumani Decebal și Traian, trǎiți în creștineascǎ fricǎ fațǎ de spiritele locului și învǎțați-vǎ sǎ respectați cuvintele vechi, cuvintele spǎimoase, grele, murdare de fricǎ și de sînge și de vomǎ, de la Fǎt Frumos care tocmai a fost înfulecat de viu.

Balaur. Ba-la-ur. Baal, marele ispravnic, întrupat întru balaur, așa cum ne învațǎ în scrierile sale esoterice Vasile Lovinescu. Ultima fǎrîmǎ de solomonealǎ din vremea hiperboreenilor, balaurul.

Respectați-l. Visați-l. Rostiți-l. Doriți-l.

V-o spune Turambar, cel care o viațǎ întreagǎ l-a alergat pe Glaurung. Naiba de balaur...