Iazul de dimineata

Sa privesti cum frunzele se lasa incet, incet, incet, fie drept, fie tremurat, in apa fierbinte. La inceput nemiscate pe suprafata apei, in locul in care aburii se desprind. Lishitze adormite pe iazul de dimineatza. Apoi, dintr'o data, ca si cum atunci pe moment si'ar fi schimbat gandul, una cate una se desprind si o iau lent spre adanc. Lung, dar scurt. Se opresc cu o miscare esuata, intr'o dunga. Pe altele, dar mult mai putine, curentii de convectie le salta si le trimit inapoi, sus, sa o ia de la capat. Sus jos. Sus jos jos jos sus jos. Jos. Jos jos sus jos.

Din ce in ce mai putine, lishitzele mele pe iazul de dimineatza. Un minut, doua minute. Trei clipe.

Sa iti apleci fata si sa respiri aburul fierbinte, aspru, dulceag amar.

Sa privesti cum apa se coloreaza incet, incet, incet, intr'o nuanta delicata de maroniu verzui. Frunze uscate si pamant de padure.

Parca nici nu mai trebuie sa'l beau. M'am trezit deja. Privirea limpede, mintea concentrata. Mirosul treaz.

Aici. Acum. Simt cum imi inoata lishitzele prin sange. Lung, dar scurt. Sus jos sus. Paradisurile mele artificiale de zi cu zi.

Aici. Acum.

Arigato gozaimashita.