Ca o raie

Lucrez acum la un eseu ce tine de demografie. Populatii, evolutii, cum o sa ne rupem gatul de romani pana in anul 2050. Nothing fancy. Just the usual catastrophe.

Si, in brownitatea mea internetica de student intarziat, dau peste felurite chestii. Unele in format tabelar, numai bune sa'mi infig coltii de Excel in ele. Altele deja in forma grafica.

Precum ar fi aceasta de mai jos, care ne arata de maniera inexorabila si implacabila distributia spatiala a populatiei umane pe glob. O expresie grafica a densitatii maimutzelor cu creer si telecomanda care suntem. Pardon: suntetzi, ca mie ni s'a stricat de ceva timp telecomanda, si nici cu creerul nu stau prea bine zilele astea, ca nu'mi place cafeaua cumparata de Flo.

Si concluzia? Ne intindem ca o pecingine. Ca o ciumperca. Ca o raie. Ca un parazit. Precum mucegaiul care infloreste verde in crapaturile umede, ashijderea si noi: pe vai de fluviu, la campie, unde'i cald si bine. Pe Gance, pe Nil, pe Yang Tze.

Chiar si pe Dambovitza, daca belitzi ochii mai cu pricepere.

Ciumpercilor. Parazitzilor. Huoo! Hominizilor. Maimutzelor cu telecomanda. La televizor cu voi. La OTV. Sa cresteti si sa va inmultiti si sa sporiti, si sa acoperiti fatza pamantului, si sa mancati si sa beti si sa supravietuiti si sa faceti copii si sa umpleti muntii si campiile si oceanele de peturi si plastice si gunoaie si sa...

Da' de ce naiba vorbesc eu la persoana a dooa? Maimutza cu leptoc si deadline ce sunt.



:p