Pissology

- Buna ziua! Unde mergetzi?

Paznicul. Un cerber burtos in trening si adidasi. Cam inadecvat...

- La doamna Bi...

Cu tupeu. Nici macar nu ma opresc din mers. Pana sa spun unde merg, deja intrasem in institutie.

De fapt, faceam pe mine. Dar rau de tot.

- Dar s'ar putea sa fi plecat.
- Ma rog. Incerc si eu...

Imi face semn din cap sa trec. Dar eu eram deja trecut. Nici o sansa sa ma opreasca.

Drept la etajul I am esuat. Stiam unde este toaleta: cum urci scarile, pe stanga. Stiam unde este usurarea si salvarea si redemptionul. Ce naiba: fusesem acolo de atatea ori...

Ce se intampla? Eram la colt, la o chestie de'aia care face sendwhisuri bune si obscen de scumpe. Mi'era foame, pentru ca mi'era sete, pentru ca mi'era somn, pentru ca mi'era beat. Pardon: semi-beat. Functzional, dar imbibat. Deh, de'ale meseriei. Sa moara pisica electrocutata: in egzercitziul functziunii administrativ-executive. Sper ca mi'am tzinut limba (Joke aside: da, mi'am tzinut'o)

Deci eram la chioscul de sendwishuri obscen de scumpe. Si simteam ca fac pe mine. Si intreb pe distinsa domnishoara sendwishoruista: dar toaleta? Avetz toaleta? Pardon, nu avem. Si ma uit disperat prin preajma: la ce coltz de mijlocul Bucurestiului o comit? Si ce vad pe fereastra? Fostul meu loc de munca.

Si atunci se intampla dialogul de etaj I.

Cum ar spune Mel Brooks, in The History of the World, part IV: it's good to be ki... Pardon: it's good to be in the know. In mijlocul Bucurestiului...

:)