Normal

Era o vreme, acum trei-patru ani, cand propuneam unui patron de tub catodic un slogan: Normal. Natural. National.

Inca cred in el, si voi crede in continuare, oricat de decadent si de alambicat si de cosmopolit m-otzi vedea voi.

De ce spun asta? Pentru ca, in marea asta de carcoteala si de fiere si de oboseala nevrotica si de resentiment care se numeste poporul roman, dai peste asemenea oaze de normalitate. Si e bine.

S-a intamplat zilele trecute. Dar de-abia acum mi'a venit in minte, in timp ce citeam o discutie la Istodor.

Asadar.

Ma indrept spre stopul de la galeriile Orizont. Vin dinspre Palatul Regal, unde asteptasem, rabdator, sa se descurce o matzocareala de masini venind dinspre toate directiile. E usor trecut de pranz. Ma indrept spre birou. Incet-incet, inainte de statia de autobuz. Masinile se taraie. In dreapta mea, un animal de namila de autobuz, la centimetri de tabla mea. Nu'i bai. Amandoi ne vedem de drum, precis si fara strangere de inima.

Din stanga, o masina de litraj mic iese de pe trotuar si da sa intre in linia noastra neintrerupta. Ma uit la ea. Se uita la mine. Schitez o umbra de zambet, pentru ca ziua e frumoasa si pentru ca am scapat de corvoada de dimineata si pentru ca e tanara si pentru ca Turambar se simte bine in pielea lui de animal semi-obosit. Se uita un pic mirata la mine, continui sa ii zambesc, imi zambeste si ea. Ii fac semn din ochi sa intre.

======== Stop joc. Il leaga si pe Stanculescu. Sic transit gloria mundi =========

Reluam: ii fac semn din ochi sa intre. Zambeste din nou. Incepe manevra complicata de intoarcere. Fatza - fatza. Inainte - inapoi. Pana face ea asta, masina din fata mea elibereaza locul si imi dau seama ca ii va veni mai usor daca o iau inainte. Merg, ma apropii de zebra. Ma uit in oglinda retrovizoare. Masina de litraj mic inca face manevre. Nimeni nu se grabeste, nimeni nu injura, nimeni nu claxoneaza. In mijlocul Bucurestiului, in calvarul rutier cotidian.

Dau drumul la muzica. Ace of Spade. Il dau tare. Semaforul se face verde. Ma indrept spre birou.

Afara e frumos si toamna. Si nu stim ce ne pregateste viitorul. Dulce incertitudine... :)

======== "Imi pare rau ca nu m'au condamnat la moarte". Victor Atanasie Stanculescu ========


Hai, gata. Am un chestionar de facut. Toamna placuta, zen balcanicilor :p