Sa nu uitzi, Darie

Am ajuns din intamplare sa citesc in dimineata aceasta in Cotidianul un articol vechi, din mai, al lui Sever Voinescu despre sondaje: De ce Oprescu si de ce nu Blaga.

La vremea lui nu-l vazusem. Bine ca l-am citit si acum, in octombrie. Va invit si pe Dvs sa il cititi, pentru ca e limpezitor. Si in privinta motivatiilor de vot, si in privinta felului in care se interpreteaza sondajele de opinie in perioada campaniilor electorale.

Desi nu se mentioneaza explicit, din context rezulta ca e foarte probabil sa fie vorba de un sondaj de'al nostru. Sondajele acelea nemernice, care il dadeau pe Oprescu primar si pe Blaga pe locul II. Sondajele acelea totalmente false si neprofesioniste si masluite, facute pe telefon, mama noastra de nenorocitzi care mintzim poporul cu procentele. Sondajele acelea facute pe telefon, care nu sunt valide metodologic si care doar in America se pot face, dar la noi nu.

Si, citind argumentele cat se poate de pertinente ale lui Sever Voinescu, m'am simtit bine. M'am simtit razbunat. Retrospectiv, acum, with the benefit of the hindsight, stim ca masurarea a fost OK si ca lucrurile asa stateau si in realitatea aspra si dura. Stim acum ca Oprescu a castigat, la haiduceala, si ca Blaga a fost perceput ca fiind lemnos si totalmente non-bucurestean in campanie. Stim ca Oprescu a castigat alegerile (btw: noi stiam din ianuarie, de cand se faceau sondajele preliminare, pentru desemnarea candidatilor). Stim ca analiza lui Sever Voinescu este pertinenta. Ca sondajele se pot face si pe telefon, si ca rezultatele noastre reflectau realitatea, nu o manipulare, asa cum am fost acuzati.

Insa una e sa stii acum, in octombrie, cand nu mai e subiect de presa, cand nimeni nu mai vorbeste despre asta, pentru ca nu are nici un interes si, in plus, unde atzi vazut Dvs ziarist si, in general, formator de opinie care sa isi recunoasca greseala. Si alta era sa vorbesti despre asta atunci, in mai, in focul alegerilor, cand isteria era in toi si acuzele zburau garla si cand nimeni, cel putin in zona publica, reflectata in presa, parca nu era in stare sa gandeasca limpede, cu capul pe umeri. Sau nu avea interes sa o faca. Sau nu era platit sa o faca.

Ei bine, spun nimeni, dar Sever Voinescu tocmai asta a facut-o atunci, in toiul evului aprins: a gandit limpede, nepartinitor. A avut bun simt. A gandit cu capul lui propriu si personal, pe care i l'a dat natura in dotare, si nu cu portofelul sau cu fidelitatea de redactie.

Chapeau, domnule Voinescu!

:bow: :)