Cu noroc

In cadrul sesiunii de prashit cu arbaleta prin apartament, Flo curata busuiocul din balcon. Avem o tufa destul de mare, si verde, si rosu, care a tinut toata vara, in ciuda arsitei si spre exasperarea colonelului securisto-politist de sub noi caruia i'am tot udat, pe langa busuioc, si ferestrele de la bucatarie si care periodic venea, fie el, fie nevasta-sa, sa ne bata obrazul.

Acum e mijlocul toamnei si tufele noastre de busuioc sunt viguroase, aproape lemnoase. Drept pentru care Flo le berbeleste duios, sa creasca o noua generatie. Ii da frunzele mai mari la o parte, sa dea altele la subsuori, si le toaca marunt, sa le puna la uscat. Productie artizanala de plante aromatice.

Si in toata casa miroase a busuioc. Mirosul acela patrunzator, de proaspat si amarui si sanatos si icoana si argint si de Mamaitza.

Apropos: v'am povestit de strabunica-mea, mare descantatoare, care a trait pana la aproape 100 de ani? Nu v'am povestit. Alta data. Mare femeie... :)

Azi ramanem la busuioc. Si la mirosul de neprihanit din casa noastra, care bate si praful de afara si molozul de la gresie (iar avem muncitorii peste noi) si care ne limpezeshte la cap.

Zilele tale sa fie
Ca florile albe de busuioc
Frumoase ca o iasomie
Si pline de noroc.

:)