Almost Cut My Hair

In Austria, acum doua luni, in Tulln am dat peste un magazin de LP-uri. De viniluri.

Apropitarul, un fanatic al discului, pentru ca altminteri nu poti sa te ocupi de asha ceva, intr-o epoca a digitalului si a CD-ului si a DVD-ului si a mp3-ului.

Tipul semana izbitor cu Klaus Kinski. Aceiasi ochi, aceeasi ascutzime intensa a fetei, aceleasi orbite afundate si rigiditate la marginea sanatatii mintale.

I'am spus (doar ca seamana cu Kinski, nu si restul :) ). Nu stiu daca s'a suparat sau nu. Am facut un pic de conversatie. Mi'a spus ca are prieteni niste poeti romani. Ma rog. Nu a fost cine stie ce experienta de relationare.



Insa magazinul a fost fenomenal. Si inutil, bineintzeles. Nu mai folosesc viniluri. Prea voluminoase. Am stat acolo vreo jumatate de ora. Le'am rasfoit. Stiti gestul: dai asa din degete si te uiti pe coperti, cum dadea Alex in Portocala mecanica. Pam pam pa bam. Jazz. Mult jazz. Era cat pe'aci sa iau Time Out al lui Brubeck. Mare album. Epocal. Clasic. Piatra de temelie. Dar nu l'am luat.



Mama ma'sii: in magazinul asta trebuia sa intru, cu banii de acum, acum 10-15 ani. Mama, ce iama as fi dat printre viniluri... :) Dar acum? Ma simteam gol.

Vroiam sa iau Van der Graaf. Si pe urma am stat sa ma gandesc: pentru ce?



Vroiam sa iau King Crimson. Pentru ce?



M'am uitat dupa toate marotele tineretii mele de progresivist roman sarac. Unele din ele erau acolo. Si totusi: pentru ce? Le am pe toate in calculator. Cand vreau sa le ascult, I just click them.

Pana la urma, mai mult de rusine, am luat un disc. Pe'asta chiar nu am putut sa nu il iau. Poate si pentru Harvestul ala pe care l'am dat, pe vremuri, la schimb cu... Cu War Child, parca. Stiu: nu se merita, dar vroiam sa'mi completez Jethro Tull'ul.





Doamnelor si domnilor: inca mai e frumusetze pe lume.

Crosby Still Nash & Young. Deja Vu. 1970.

The rest is nostalgia. Acum tocmai l'am descarcat (in mod paradoxal, nu il aveam) si il ascult. Din nou. Pentru a nu stiu cata oara. Alt album pe care il stiu pe de rost.

Si ma uit la vinil, pe care l'am pus pe televizor, sa se vada cum intri in camera. La coperta lui, opera de arta decadenta. Si ma gandesc la peretele de coperti de viniluri pe care il aveam in Grozavesti, in camera aia lunga si ingusta. Spre fereastra, in stanga de tot, sus, vaca lui Atom Heart Mother. Prin mijloc, In The Court Of The Crimson King.

Arta, nu carton.





Si mai ma gandesc si la Laurence. La muzicutza lui. La discurile lui. La Doctor John'ul ala care ne'a facut sa ne imprietenim.

Si la faptul ca s'a sinucis.

V'am spus: nostalgia... :(



Rejoice, rejoice
We have no choice
But to carry on...

Almost cut my hair,
It happened just the other day...

Leave us
Helpless helpless helpless helpless...