Neuronu, maica

Jumatate de ora l'am cautat peste tot. M'am intors la farmacie, unde facusem ultimele cumparaturi, post-taietura. Am scot tot, dar absolut tot din geanta de voiaj: tricouri, slapi, sandale, carti, alte carti, iar carti, medicamente, pijama (da, am avut nevoie de pijama pentru o internare de o ora). Nimic. M'am uitat lung pe trotuar. Am mai intrebat inca o data la farmacie, atragandu-mi priviri taioase din partea tinerei care ma servise. M'am dus unde parcasem masina cand mi'am dat seama ca l'am pierdut. Nimic nici acolo. Homeleshii care stateau pe o banca a parculetzului disparusera. Oare astia sa'l fi saltat, sau mustatza ala de la rand de la farmacie?

Am inceput sa trec in revista ce se dusese dracului. Bani. Mda. Cam multi. Dar nu asta era cel mai dureros, ci toate actele. permisul (damn it? cu ce mai conduc in Bulgaria???). buletinul (damn it? cu ce mai ma inscriu la concurs???). Talonul de masina (oh, not again... :( ). Carti de vizita, dintre care vreo doua chiar erau importante. Damn it. Damn it damn it damn it.

Am mai scotocit inca o data in geanta si in rucsacul laptopului. Nimic, bineintzeles.

M'am dat batut. Resemnat, am pus barbia in piept, mi'am luat sarsanalele si m'am dus acasa, sa'mi pun piciorul la verticala, sa isi revina dupa micro-operatia de la deget.

Ma dezbrac. Telefonul cat o caramida. Cheile. Cheia de la masina. Batista. Cureaua de la pantaloni. Si, ultimul cu voia dvs, portofelul. In buzunarul de la spate al pantalonilor, singurul loc din lumea asta a universului unde in tot acest timp nu cautasem.

E clar. Neuronu. Alzheihemeru. Whiskeyu si sondajele. Prea multe sondaje dauneaza grav sanatatzii.

:(