vineri, 15 august 2008

You maniacs! You blew it up!

Mda. Nu credeam sa-mi placa atat de mult. Si sa fie atat de bine facut. Neasteptat de majestuos si de intens si de mind-provoking. Si da: acum intzeleg de ce unii ii compara influenta cu cea a Odiseei Spatiale 2001, cel putzin in zona Science Fictionului.

Nu'i asa ca'i funny sa vezi ca e facut de acelasi regizor, Franklin J. Schaffner, care, doi sau trei ani mai tarziu, facea Patton, poate cel mai bun film de razboi ever done si, cu siguranta, unul din filmele mele favorite? Ce diferentza de la cer la pamant, si totusi ce fire rosii comune: manhood, the strong silent type, cum spunea Tony Soprano, honour, risk, aggression, fight against all odds.

Mda. Mare om, mare regizor.

Pacat ca stiam atat sfarsitul, cat si ca de fapt era vorba nu de alta planeta, ci chiar de Pamant. I'a cam stricat din impact, din la mise en abime. Stiam la ce sa ma astept, eram deja blazat. Nu vedeam filmul cu ochii naivi, al spectatorului peste care cade ecranul cu maimutze, in anii '70.

Asa este cand ai in cap prea multe referinte culturale, fara sa fi intrat in contact cu originalul. Pana la 35 de ani. Da, zoso, recunosc: in nemernicia mea, ca un sefist turbat, de'abia in seara asta l'am vazut.

Sau, cum spunea Homer in acel minunat spoof pe care bineintzeles ca l'am vazut cu mult inainte de the real thing:

You Maniacs! You blew it up! Ah, damn you! God damn you all to hell!





0 comentarii: