Spiritus loci: gǎurirea la telegeni

Vedeți voi,

Strǎbunicul meu, Ion Duțu, Dumnezeu sǎ-l odihneascǎ, a fost dulgher. Dat fiind cǎ sǎ pricepea cu tesla și cu rindeaua și cu toporul, a ajuns sǎ lucreze la sonde, sǎ construiascǎ turlele sondelor care pǎ vremea lui sǎ fǎceau din lemn. Repede și eftin, cum îi stǎ bine capitalismului sǎlbatic aflat în faza dǎ acumulare primitivǎ dǎ capital.

Asta pentru cǎ la Telega o vreme s-a tot scos petrol din pǎmînt. Telega a fost unul din locurile binecuvîntate / blestemate ale acestei țǎri binecuvîntate / blestemate dǎ unde s-a scos petrol. Țiței, pǎcurǎ, aurul negru. Cu petrolul dǎ acolo olandezii și englezii s-au îmbogǎțit în anii 20-30, nemții au fǎcut cel de-al doilea rǎzboi mondial în anii 40, iar rușii l-au supt și rechiziționat fǎrǎ nici un pic de jenǎ în anii 50.

Printre picǎturi, au beneficiat și românii. Leoaica, strǎ-mǎtușǎ-mea și bunicǎ-mea din partea maicǎ-mii, de exemplu, a fost pǎ rînd țǎrancǎ de la coada vacii, micǎ întreprinzǎtoare atunci cînd s-a gǎsit petrol pǎ pǎmînturile ei, boieroaicǎ cu aere dǎ Paris dǎ București, cu manșon și alte bîzdîcuri dǎ nouveau riche, pǎ urmǎ chiaburoaicǎ, pǎ urmǎ lucrǎtoare dǎ rit infractor la Canal, pǎ urmǎ la loc țǎrancǎ, pașol na turbinca, exploatatoareo, istoria te-a ridicat, istoria îți dǎ în cap, mama ta dǎ banditǎ.

Ion Duțu, strǎbunicǎ-miu din partea lu taicǎ-miu, a rǎmas la stadiul de proletar. El a fǎcut sonde. Sǎ cheamǎ deci cǎ a fost sondor. Așa și-a cîștigat pîinea lui cea dǎ toate zilele, așa s-a schilodit, cǎzînd dǎ pǎ sondǎ și rǎmînînd șchiop mai apoi tot restul vieții. Mi-l amintesc, un om uscat, mic, mǎrunțel, aducînd un pic a Fred Astaire la figurǎ. Și la 80 de ani se pricepea cu fierǎstrǎul, joagǎrul, toporul, tesla. Dumnezeu sǎ te odihneascǎ, Tǎtuțule...

Mai apoi, douǎ generații mai tîrziu, taicǎ-miu, Mihai Palada, primul om cu facultate din familie, s-a fǎcut automatist. Chestii de-alea complicate cu sîrme, cablaje, tranzistoare și alte lucruri prin care trece curentu. Însǎ cum a dat, cum a cotit-o, tot la sondǎ a nimerit-o. Cercetǎtor științific, chestii cu planșe, cu proiecte, cu capu, dar legate dǎ extracția dǎ țiței. Se cheamǎ deci cǎ și taicǎ-miu tot un soi de sondor a fost, cǎci a stat în viața lui profesionalǎ și la gura sondii, sǎ vazǎ cum îi indicǎ aparatele, acolo unde mustește pǎcura la ieșirea prǎjinii dǎ foraj din pǎmînt.

Și uite cǎ acum, la a patra generație, eu, deși fac cu totul alte chestii decît ei, lucru cu omul, cu fiara, cu numerele sociale, tot sondor se cheamǎ cǎ sînt. Cǎci fac sondaje, nu?

Aceastǎ ironie lingvistico-existențialǎ m-a lovit asearǎ, în timp ce cetuiam cu un prieten pǎ Facebook. La final, cînd sǎ ne luǎm la revedere, mi-a zis “noapte bunǎ, sondorule!”.

Și atunci m-a lovit: damn it, sînt a treia generație de sondori din familia noastrǎ!

Cred cǎ este ceva ce ține de spiritus loci, dǎ reverberațiile mistico-astralo-pǎșuniste ale acelei zone plinǎ dǎ cǎtinǎ, mǎceșe, gherghine, pruni și pǎcurǎ. Multǎ pǎcurǎ. Acum desigur nu mai e chiar atîta, cǎ a avut grijǎ istoria sǎ-și ia tainul și sǎ mai lase doar un firicel, doar un jet cît pișatul boului bǎtrîn.

Însǎ ceva în soarta asta a noastrǎ de telegeni ne face sǎ fim în continuare sondori. Cǎ dǎm gǎuri în pǎmînt sǎ țîșneascǎ lichidul cel vîscos, aducǎtorul dǎ bani și dǎ binecuvîntare și dǎ energie și dǎ blestem și dǎ poluare și dǎ epuizare. Cǎ dǎm gǎuri în sufletele oamenilor sǎ le scoatem cuvintele și gîndurili pline de mîzgǎ, dǎ sînge, dǎ dorințǎ, dǎ ambiguitate și dǎ ipocrizie... Tot aia e. Tot sondor se cheamǎ cǎ sînt.

Data viitoare cînd mǎ duc acasǎ, la Telega, o sǎ dau o fugǎ pînǎ în pǎdure pǎ Recea, sǎ bag mîna în rezervorul dǎ decantare care știu eu cǎ încǎ mai funcțineazǎ, sǎ gust din zeama aia a pǎmîntului, din mustul blestemat. Sǎ vǎz: are același gust cu sîngele dǎ om, sau nu?

PS: La noi la Telega sǎ vorbește cu mult dǎ “ǎ”, ca orice muntean care sǎ respectǎ. Dǎ. Pǎ. Sǎ. În consecințǎ suportați și voi vorba telegeneascǎ, cel puțin în acest articol plin dǎ burtucalǎ semanticǎ localǎ.